Dacă ți-ai făcut cumva cont pe Netflix și nu știi la ce să te mai uiți, o mică recomandare: încearcă Peep Show, serialul britanic de nouă sezoane a cîte șase episoade pe care îl poți vedea integral, în stil binge-watching, într-un week-end mai ploios.
Odată apăsat butonul Play, o să te pomenești trăgînd curios cu ochiul la aventurile mai mult sau mai puțin sexual motivate în care se nimeresc, cu sau fără voia lor, doi loser-i, colegi de apartament londonez și prieteni din studenție. Mark Corrigan este un funcționar de bancă pasionat de istoria militară, genul fost tocilar în școală; pedant, introvertit, pesimist și timid, considerat plicticos de majoritatea tipelor pe care le întîlnește, a evoluat (involuat?) în timp spre statutul de naufragiat social cu sentimente reprimate care suferă în tăcere – un patetic, în sensul ăla care cere milă. Jeremy „Jez” Usbourne, șomerul cu impresii de compozitor la început de carieră muzicală, e un încurcă-lume leneș, imatur, egoist și libertin care încearcă să fie cool, ca amicul, colegul de trupă și mentorul său în ale getting high, Super Hans, dar nu prea îi iese. Permanentul conflict dintre personalitățile complet diferite și insistența cu care băieții intră în tot felul de probleme și situații-limită provocate de sex, alcool sau droguri (sau, după caz, de lipsa lor) sînt amuzante pentru telespectator, dar jenante pentru ei și femeile din anturaj – vecine, colege, rude, prietene. În lumea lui Mark și a lui Jeremy, însă, ratarea e mereu o opțiune.
Pe lîngă un scenariu inteligent, serialul beneficiază și de o tehnică de filmare inovatoare de tip FPS, first person show, care îi justifică numele: acțiunea se derulează la persoana întîi, din perspectiva privitorului, iar camera e, alternativ, cînd un personaj, cînd altul, în funcție de cine vorbește în scena respectivă. Și, alt element tehnic important, între dialoguri sînt intercalate monologuri interioare, comentariile din capul personajului fiind de multe ori chiar mai interesante decît ceea ce spune, cu voce tare, celorlalți (mai ales că, aproape de fiecare dată, una gîndește și alta spune). Combinația asta neobișnuită de personaj privind direct în cameră și discurs intim dezvăluit nu te lasă indiferent, te implică emoțional, iar rezultatul final este un britcom reușit, o comedie de situații tipic britanică, cu un umor – desigur, englezesc – de cea mai bună calitate. Un fel de The Office (ăla original, al lui Ricky Gervais, nu versiunea americană) upgradat, mai dinamic și mai distractiv.
Trebuie să fii un anumit gen de persoană, capabilă de autoironie și cu o atitudine relaxată față de viață, ca să-ți placă Peep Show. Nu neapărat să te identifici cu ei, dar să ai curajul să admiți că, uneori, ai în tine măcar un pic din Mark sau un pic din Jeremy.
Peep Show, 2003-2015, britcom de patru stele jumate, creat de Andrew O’Connor, Jesse Armstrong și Sam Bain, difuzat original pe Channel 4, disponibil pe netflix.ro (abonament lunar de la 7,99 euro – prima lună gratuită).
