Delta Dunării şi rezervaţia care o guvernează (poate de aici şi funcţia de guvernator) a fost, în ultimii ani, scena unor bătălii politice mai puţin vizibile. Pentru că Delta e departe şi pentru că acolo nu prea merg mulţi oameni, au ajuns guvernatori, de-a lungul timpului, şi neaveniţi a căror singură calitate era că au gura mare, cam cât să înghită sturionul cu tot cu icre. După plecarea ultimului astfel de neavenit, care n-a guvernat decât câteva luni, guvernator a devenit Grigore Baboianu, fost director executiv al Administraţiei Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării din 1992.
Din 2009 şi până în 2012, Baboianu a reuşit să enerveze partidele de la putere: pe udemerişti pentru nesimţirea de a nu fi ungur, pe uneperişti pentru faptul că n-a auzit că şi partidul lor ar vrea postul său, iar pe pedelişti pentru simplul fapt că a pus, pentru prima dată, interesele oamenilor din Deltă mai presus de interesele unui partid. Căci partidului i-ar fi prins bine vreo 5 milioane de euro vârâţi direct la Consiliul Judeţean, un sac fără fund, în loc ca banii ăştia, colectaţi din diversele taxe pe resursele Deltei, să se ducă direct la comunităţile locale. Iar Baboianu asta a reuşit să facă: să ducă, fără teledon şi tam-tam mediatic, bani la comunităţile locale. Iar atunci când nu mai poţi smântâni banii comunităţilor locale, n-ai decât o soluţie: să schimbi guvernatorul. Ceea ce, de altfel, s-a şi întâmplat.
