Când se retrag din funcţie, preşedinţii americani fac biblioteci, îşi scriu memoriile şi iau premii Nobel pentru pace. Preşedinţilor francezi le recidivează cancerul, preşedinţilor africani le trec gloanţe prin cap, iar preşedinţii ruşi devin prim-miniştri şi invers. Adevărul e că, după ce ai deţinut funcţia supremă într-un stat, nici nu prea mai ai altceva de făcut.
Noi suntem abia la al patrulea preşedinte din 1974 încoace, aşa că nu prea ştim cum ni se comportă foştii şefi de stat la pensie. Dar după cât de urât fac unii dintre ei la beţie, am putea avea unele indicii.
Traian Băsescu, de exemplu, a anunţat că, după terminarea mandatului, va face o şcoală, o fundaţie, ceva, acolo, unde să-i înveţe pe politicieni să fie mai buni. A insistat, în timpul lungii discuţii cu Ion Cristoiu, că, totuşi, şcoală va fi. Nu una pentru marinari, căci, mai nou, domnia sa a descoperit că este inginer. Bine, nici şcoală de ingineri nu va face, căci a profesat doar ca marinar, ca trimis la Anvers şi ca politician. Pentru trimişii la Anvers există o şcoală specială a SRI, la Grădiştea. Pentru marinari încă se mai face şcoală la Constanţa, dar pentru politicieni nu s-a înfiinţat nimic pe măsura exigenţelor prezidenţiale.
Încerc să-mi imaginez prima zi de cursuri la şcoala politică a proaspătului fost şef de stat. Aliniaţi, cuminţi şi temători, învăţăceii vin – aşa cum se vine în prima zi de şcoală în statele reformate – cu un buchet special (un merlot Prince Matei din 2007 ar fi o alegere bună), o mică atenţie, o taxă de şcolarizare plătită la zi. Se ştie, preşedintele este un pitagoreic, fascinat de numere magice.
Asta ar fi, de altfel, şi prima lecţie: nu există numere magice dacă nu au cel puţin un 1 urmat de minimum şase zerouri!
Lecţia a doua: numerele magice nu sunt abstracţiuni, ci sunt cât se poate de reale. Ele se obţin, cu precădere, din vânzări anterioare.
Lecţia a treia… Ei bine, pentru lecţia a treia mai trebuie să aşteptaţi, căci s-a sunat de pauză. Elevii se înghesuie în curte, să respire aer proaspăt. I-ar înţelege oricine. Transformat din preşedinte în filosof bătrân, acest Diogene din Sinope pare a se fi făcut una cu butoiul în care trăieşte.
Elevele favorite, EBA şi Roberta, aleargă sprinţare prin curtea şcolii. Şi ceilalţi boboci sunt la fel de vioi. Recreaţia durează, însă, neaşteptat de mult. După câteva ore, profesorul se trezeşte buimac şi iese în curte să-şi cheme învăţăceii la ordine. Dar ia-i de unde nu-s. Din zecile de tineri politicieni veniţi să se adape de la înţelepciunea prezidenţială se mai văd doar câteva fesuri plutind deasupra haznalei. Căci am uitat să vă spun: nici în 2014 sau 2015 şcolile din România, reformate la sânge, nu vor fi ajuns să aibă, toate, veceu în interior.
Excelent !