Jurnalul lui James Cameron (regizor, explorator subacvatic)
24 martie 2012, ora 1 – Dragă jurnalule, am început coborîrea în Groapa Marianelor, cel mai adînc loc de pe Pămînt. Momentan ne prăbuşim în gol cu o viteză rezonabilă, cam aceeaşi viteză cu care s-a dus la fund cariera de antrenor a lui Hagi. Apoi o să coborîm cu viteza cu care s-a prăbuşit leul în raport cu euro.
25 martie 2012, ora 5 – Cumva, acum un an, cînd m-am îmbătat la petrecerea aia şi am acceptat propunerea de a atinge fundul Marianelor, credeam că este vorba despre cu totul altceva. Credeam că e vorba despre fundul celor două Mariane care stau la bar.
25 martie 2012, ora 6 – Tocmai am depăşit adîncimea de 5.000 de metri şi căpitanul refuză în continuare să luăm autostopişti. Cum altfel să-mi finanţez următorul film dacă nu luăm bani de la autostopişti? În altă ordine de idei, bănuiesc că e un moment prost să-mi dau seama că trebuia să fac pipi înainte să mă urc în submarin.
25 martie 2012, ora 11 – Am ajuns pe fundul Gropii Marianelor. Sincer, am văzut gropi pe centura Bucureştiului mult mai adînci. Dacă mai fac un film de succes, ca Avatar, Titanic sau Terminator, promit să astup groapa asta cu banii din încasări.
25 martie 2012, ora 12 – Am propus să deschidem geamul, că e cam cald înăuntru. Nu vrea nimeni, ce oameni! Oricum, ar cam fi timpul să începem ascensiunea înapoi, au venit nişte cocalari să facă grătar aici şi, dacă dau drumul la manele, îmi strică toată expediţia.
Jurnalul căpitanului de submarin
25 martie, ora 2 – Sunt foarte onorat că am pornit în această expediţie temerară alături de un regizor precum James Cameron. Alţi căpitani de submarin nu au norocul meu şi ajung să facă scufundări alături de regizori mai puţin importanţi, sau chiar alături de cameramani şi sunetişti. Ce rataţi!
25 martie, ora 5 – L-am invitat în această expediţie în Groapa Marianelor şi pe fostul premier român Emil Boc, dar m-a refuzat. Mi-a explicat că el, fiind mai scund, nu merge acolo unde apa e atât de adâncă.
25 martie, ora 6 – Că e foarte adâncă Groapa Marianelor ştiam, dar mă surprinde să văd în ce hal au lărgit-o ceilalţi scufundători.
25 martie, ora 9 – Domnul Cameron m-a întrebat, cu o voce temătoare, dacă nu poate să folosească un cascador care să facă scufundarea în locul lui. Mi-a spus că e o practică curentă în filme, iar noi suntem de fapt într-un film, pentru că lumea întreagă e o scenă, iar oamenii nişte actori. „Mă rog, unii sunt doar cascadori“, mi-a explicat. „Ăsta e subiectul următorului meu film 3D.“
25 martie, ora 13 – Nu mai e mult şi se fac 100 de ani de la scufundarea „Titanicului“. Domnul Cameron, care a şi făcut un film despre această tragedie, înţelege perfect drama oamenilor de la bord: s-au scufundat într-un loc banal, din Oceanul Atlantic, nu într-o adâncitură specială, cum a făcut domnia sa atunci când a coborât în Groapa Marianelor.
