Într-un birou aproape modest, dar cu siguranță învechit din Piața Victoriei își face veacul o momîie. Încă viu, totuși, mișcîndu-se cu greutate și aproape uitat de contemporani, ființul respiră printre solzi, încercînd să inspire putere, influență, bunăstare. Cei ce-l cunosc îndeajuns și i-au studiat opera și cariera știu că legendarul său machiavelism e doar o spoială grosieră întinsă de bidineaua propagandei peste un perete subțire de paiantă. Și, totuși, omul mai face bani din legendă. Încă mai există unii, eventuali potențiali foști candidați la președinție, care-l ascultă, îi cer sfatul, cumpără case de la el.
Poate că în ziua în care vom scăpa de obsesia că securiști precum Virgil Măgureanu sînt capabili de inteligență vom mai face un pas înainte spre libertate. Inshallah.
Bine zis! Chiar cā prostovani mai erau/sunt. Tārani.