Anne Tyler, Busola lui Noe, Ed. Univers, 2011.
Poate cineva care a uitat cine este să înceapă o viaţă nouă? În principiu, da, însă cu condiţia să nu încapă pe mîna rudelor care-i vor binele. Tot ce poate face Liam Pennywell după ce se trezeşte pînă şi cu fosta lui soţie pe cap e să încerce să reintre în pielea lui, pe cont propriu. Un roman cu lipici din care reiese că singurătatea poate avea avantaje nebănuite.
Ana Gavalda, Împreună, Ed. Polirom, 2011.
În Parisul zilelor noastre, patru oameni cumsecade, adică o bunică plictisită de viaţă, un bucătar mitocan, nepotul ei, o pictoriţă anorexică, fără bani, şi un nobil agorafob, ajung să locuiască împreună. Nu se strîng de gît din cauza asta. Sînt chiar nişte oameni cumsecade care se ajută unul pe altul, se străduiesc să se înţeleagă şi, culmea, chiar reuşesc. Nu-i nimic dacă aţi văzut ecranizarea, o să vă placă şi romanul, cu condiţia să nu-i cereţi cine ştie ce abisalităţi.
