Andrei Pleșu scrie, în Adevărul, că nu-i înțelept să te legi de gazetari. Fiindcă te pot lovi apoi separat sau în grup. După care, totuși, Pleșu îi ia la bani mărunți pe gazetarii care își fac meseria „în studiouri audio și video”. Nu dă nume, dar face portrete-robot suficient de amănunțite încît să te prinzi în cine bate. Moderatorii care-și trag invitații de urechi dacă nu zic ce vor ei și care vor să aibă totdeauna ultimul cuvînt, chiar dacă n-au dreptate. Inși care nu ezită să te facă de două parale dacă nu le cînți în strună sau care, dacă au o emisiune în care vorbesc numai ei, insultă grobian pe cine au chef, ca să nu le scadă audiența.
Chestiile astea însă nu se întîmplă numai la noi. În timpul campaniei electorale din Statele Unite am auzit și văzut moderatori care atacau furibund pe unul sau pe celălalt dintre candidați. Numai că ăștia nu jucau, ca la noi, comedia imparțialității, ci recunoșteau deschis de partea cui sînt. Același lucru a fost valabil și la marile ziare americane. Așadar, mi se pare exagerat să le cerem gazetarilor noștri să facă pe sfinții imparțiali, dar normal ar fi ca și ei să recunoască deschis de partea cui sînt. Nu s-o tot cotigească, vrînd să pară că nu țin partea vreunui partid anume, deși – dacă te pricepi cît de cît la asemenea manevre – îți dai seama pe cine susține cutare moderator care face pe imparțialul.
La americani, o vedetă de televiziune sau de radio nu se întreabă, ca la noi, ce i se va întîmpla după alegeri. Cine ține cu democrații rămîne în afaceri, chiar dacă Hillary a pierdut, iar cei cîțiva care au fost de partea lui Trump n-au făcut asta ca să devină bugetari ai Americii în timpul noului președinte ales. Cîștigă mai mult ca jurnaliști decît dacă ar intra în trupa lui Trump. Așa că un gazetar care acolo vrea să se bage în politică face asta chiar din convingere, nu din cauză că-i e frică de ceea ce-l așteaptă în meseria lui în următoarea perioadă ori cu speranța că va fi mai bine plătit de Guvern decît la actualul său loc de muncă.
Dacă la americani a ieșit învingător un candidat republican din afara sistemului, asta nu înseamnă că televiziunile, radiourile și ziarele care țin partea democraților vor muri de foame. La noi însă, cine nu-i de partea învingătorului știe că-l așteaptă zile și mai negre decît cele obișnuite. Așa că să-l înțelegem și pe moderatorul care face crize de nervi și de autoritate la el în emisiune, speriat că, dacă nu iese cine trebuie, va rămîne pe drumuri.
