Nu pentru 30 de arginţi a devenit Ceauşescu personajul lui Preda, cum crede cineva în Adevărul din 27 iulie. În prima ediţie a romanului, Marin Preda n-a avut nici o treabă cu Ceauşescu. Însă după apariţia cărţii s-au zbîrlit sovieticii la el. Preda voia să facă din Delirul un soi de Război şi pace autohton.
Ruşilor le-a sărit ţandăra fiindcă Preda a făcut din Antonescu un patriot aflat între doi nebuni: Hitler şi Stalin. Aşa că Delirul nu era un roman care să apară oricum, chiar dacă Preda era Preda. Din cîte ştiu, proiectul romanului a primit aprobare de sus. Unii spun că chiar de la Ceauşescu, prin consilierul lui personal, Constantin Mitea. După ce-a apărut cartea, Ceauşescu i-ar fi bătut obrazul lui Preda, că lipseşte din Delirul activitatea revoluţionară comunistă. Atacat de ruşi şi apărat de criticii partidului, autorul îi răspunde prin canalul oficial de comunicare şi-i spune lui Dumitru Popescu-Dumnezeu că vrea să scoată ediţia a doua a romanului, cu tînărul Ceauşescu personaj. În memoriile lui, Dumitru Popescu-Dumnezeu îl zoieşte pe Preda susţinînd că romancierul venise la el să obţină tiraj maxim şi bani pe măsură, ca să aibă şi copiii lui un viitor. Rahat! Preda era oricum plătit la maxim. Ceea ce voia el să-i transmită lui Ceauşescu era o chestie ca între ţărani: mi-ai făcut un bine, ţi-aş face şi eu unul. Ca să ştii!
