De unde mirarea cu “creativitatea” celor care au ieșit în stradă să protesteze? Ăștia care se miră că au văzut “atâta” creativitate în stradă par niște oameni care nu au Internet acasă. Oamenii chiar sunt sinceri în mirarea lor: “Wow, incredibil, ce valuri de crativitate! Wow, există oameni în România care fac rime amuzante! Wow, mai avem o speranță!”.
Cumva, atitudinea lor asta spune: credeam că e totul pierdut, dar sub ghețurile celor 27 de ani a crescut, iată, o generație care nu doar că e foarte hotărâtă, ci și foarte-foarte inteligentă, creativă, frumoasă!
În primul rând, este o atitudine jignitoare față de toți cetățenii. În al doilea rând, este jignitor față de cel care face o astfel de constatare: românii au tot dat dovadă de creativitate, iar în zona asta ludică parcă mai mult decât în oricare alta. Cel care are o astfel de plăcută consternare nu face decât să-și exprime propria opinie despre români: băi, îi credeam dobitoci, dar nu sunt.
Pentru că, să fim serioși, “creativitatea” din stradă este una care te amuză, care te binedispune, dar nu una, cum îți dau de înțeles astfel de indivizi, care ar urma să ducă la descoperirea leacului împotriva calviției la râme. Creativitatea mesajelor de pe pancarte nu angajează cu nimic strada, de-acum înainte, la nu știu ce mare inventivitate. Adică, pe undeva, ai impresia că strada i-ar putea dezamăgi peste o vreme pe acești băieți acum extaziați: vai, credeam că sunteți mai creativi, dar m-am înșelat!
Am citit știri de genul: “Criticul de artă Pavel Șușară a declarat pentru News.ro că inventivitatea și creativitatea pancartelor de la protestele față de OUG 13 sunt ieșite din comun și pot constitui material pentru o expoziție imensă”. Vă dați seama câtă arte e, totuși, în mintea acestui critic dacă el spune “inventivitatea și creativitatea pancartelor de la protestele față de OUG 13 sunt ieșite din comun”?
Un alt băiat va face un muzeu al pancartelor. Să ne înțelegem, nu e deloc un gest stupid, însă mai repede e unul care va aminti de această iarnă decât unul care vorbește despre o calitate a românilor ori a unei generații.
Bre, eu tot rămăsei nedumerit de creativitatea acestei ierni: cine-s, domne, zdrențele cele ordinare c-avem de unde alege?
„jos ciuma rosie” e de belea…
Nu înțelegeți nimic. Propunerea de muzeu al pancartelor este un vis al oricărui critic. Să fii directorul unui asemenea instituții nu-ți trebuie prea multă carte, iar până la editarea cataloagelor și identificarea autorilor câteva generații vor avea slujbă bună.