Cînd începe Abu-Hasan să creadă că poate o fi calif şi prinde gustul puterii, se face noapte. După ce-l fură somnul, îl duc oamenii lui Harun al Raşid în casa din mahala. De dimineaţă se trezeşte Abu-Hasan şi nu-i vine să creadă că nu mai e ce-a fost. Face urît, crezînd că visează. O îmbrînceşte şi pe mă-sa, ţipă la mahalagii că el e calif, nu cine zic ei, încît e dus degrabă la balamuc. Acolo bătăi cu vîna de bou, o colivie zăbrelită, şi din nou bătăi, să-i fugă demonul smintelii din trup.
Aşteaptă el cam o lună cu gîndul că s-o trezi la loc în palat, dar cînd se îndesesc vînătăile de pe spinarea lui, termină cu califatul şi se întoarce în pielea lui Abu-Hasan. Întors acasă îşi reia obiceiul cu străinii de pe podul Bagdadului. Într-o zi însă pe cine-l vede? Pe negustorul nenorocirilor sale care ar vrea să mai petreacă o seară cu el. Întîi nici să n-audă Abu-Hasan, dar cu vorbe meşteşugite îl convinge califul să-l primească acasă. I se jeluieşte Abu-Hasan de bătăile de la balamuc, de-i trece califului rîsul. Dar tot îşi face cheful: îl adoarme din nou pe înlocuitorul său de-o zi şi-i dă ordin robului să-l ducă la palat.
Toate spaimele îl trec pe Abu-Hasan cînd deschide ochii în patul califului. Iar colivia cu gratii, iar vine de bou pe spinare! Slugile şi sfetnicii îl iau cu binişorul. Poate o fi visat, pînă începe şi el să se îndoiască de cele pătimite. Mai ales că pusese ochii pe o roabă şi se bucura la vederea ei. Dar cum îl mai ţinea spinarea de la vinele de bou încasate, le arată vînătăile curtenilor: şi pe-astea le visase?!
Califul, din spatele ferăstruicii ştiute, făcuse cîrcei la burtă de atîta rîs. Iese de unde se afla şi dacă vede Abu-Hasan cine era negustorul îi spune nişte vorbe de-l unge la suflet cu ele pe Harun al Raşid. Nu zici că-l opreşte stăpînitorul credincioşilor la palat pe Abu-Hasan, îi face daruri şi-l ţine lîngă el la ospeţe. Ba cum i se urîse protejatului său cu burlăcia, l-a şi însurat, fericindu-l cu o femeie isteaţă, pricepută şi la glume şi la golit bărdaca de vin.
Cîte generaţii de mofluji nu s-or fi simţit în pielea lui Abu-Hasan, cel trezit prima oară din visul de calif, de nu-i venea să creadă şi-a pătimit din greu. Cîţi norocoşi de-o noapte, ca Mircea Geoană, sau de 78 de zile, ca altcineva!
