Rachetele Patriot, care trebuiau să ne liniștească la modul militar și geo-strategic, sînt pe cale să-și detoneze încărcătura politică în burta creșterii noastre economice. Pe scurt, negocierea acestei achiziții – necesare și simbolice – s-a făcut pe găști, pe jocuri interne de putere, și nu în mod coordonat, printr-o strategie de consens național.
Celebrul procent de 2% din PIB (care reprezintă, de fapt, cam 10% din bugetul de stat) a fost alocat de Guvern pe mai multe direcții. Erau de plătit datorii politice și către Germania, și către Franța, și către Italia, și către Olanda, nu numai către SUA. Apoi, pe lîngă achiziția de rachete, armata mai avea nevoie de un program de modernizare complex, care presupunea și înzestrări terestre, și înzestrări navale, și fonduri necesare instruirii și aplicațiilor. Mai mult, din negocierile cu partenerii europeni și americani rezultase posibilitatea construirii anumitor echipamente în industria internă, prin asocieri cu producătorii străini. Așa că cei 2% urmau să fie distribuiți creativ, cu accent majoritar pe Patriot, dar cu atingerea și a celorlalte necesități din planul de modernizare.
Însă, pe 20 aprilie, a picat din senin declarația generalului Nicolae Ionel Ciucă, șeful Statului Major al Armatei și apropiat al șefilor SRI, care s-a trezit spunînd că România va achiziționa rachete Patriot de 4 miliarde de euro, adică de toți banii.
Imediat, SRI și George Maior, organizatorii vizitei lui Iohannis în SUA, au introdus această oportunitate în program și au obținut o conferință de presă comună pe peluza Casei Albe cu Iohannis și Trump. Ca orice om de afaceri care măsoară necesitatea cu ajutorul profitului, Trump și-a frecat mîinile. A primit ofranda depusă de Iohannis, a ieșit la poze pe gazon și a emis factura.
Firește că președintelui Iohannis nu i-a trecut prin cap să se consulte cu Guvernul, să vorbească cu bugetul sau să pună întrebări cu privire la priorități. I s-a părut destul să-i zîmbească reporterului SRI care l-a întrebat pe Trump despre „Bucharest swamp”. Iar acum România dă din colț în colț cu rachetele, fiindcă, în suficiența lui, Iohannis nu numai că a dat asigurări de 4 miliarde, ci și că banii vor fi virați imediat. Altfel spus, achiziția s-ar putea face cu plata la zece ani – ceea ce ar permite și alte tipuri de înzestrare militară –, dar președintele s-a angajat că o să plătim repede, fiindcă așa a promis el în Biroul Oval. Cică n-ar vrea să intre cu datorii personale în al doilea mandat.
1.598 de vizualizări
