Nicole Krauss, Marea casă, Ed. Humanitas, 2012. Lăudată şi multipremiată pentru primele ei două romane care au fost traduse şi bine vîndute în zeci de ţări, Nicole Krauss a nimerit bine şi cu cel de-al treilea. Spre deosebire de Nadia, personajul ei, care tocmai a divorţat, a rămas cu casa goală şi nu mai ştie de ce să se apuce. Cînd o apucă depresia primeşte un birou la care, se spune, ar fi scris însuşi Federico García Lorca. Cum bine ştim, talentul nu se ia, dar biroul poetului spaniol are nişte însuşiri ascunse, în compensaţie.
Boris Vian, Smulgătorul de inimi, Ed. Univers, 2012. Nu vă lăsaţi contrariaţi de Boris Vian fiindcă asta urmăreşte, adică urmărea, cînd îşi scria cărţile. Pentru una dintre ele, Am să scuip pe mormintele voastre, care e şi cea mai scandalizantă, a fost dat în judecată. Nici măcar nu era cine ştie ce de capul ei. Asta cu smulgătorul de inimi n-a ajuns corp delict la tribunal. E cu un psihiatru de ţară care asigură şi alte servicii medicale, cînd nu se culcă cu ţărăncile pe care le psihanalizează şi nu-i vizitează pe cei trei gemeni pe care mama lor îi iubeşte atît de mult, încît i-a băgat în cuşti, să-i ferească de răutăţile lumii.
