Se zvoneşte că în curând aceste pagini vor avea o serioasă concurenţă: vor fi publicate fragmente din JURNALUL MEU: ELENA UDREA de Sabina Fati. Pentru cititorii din viitorime care, mai mult ca sigur, nu vor şti cine sînt aceste două femei, vreau să spun că Elena Udrea a fost o vreme, pe la începutul mileniului trei, ministru al Turismului şi Dezvoltării Regionale într-o populaţie numită România, iar Fati este genitivul singular de la „Fatum“, care în latină înseamnă „soartă, fatalitate“. De aici şi expresia „amor Fati“.
♦ Azi mi-am adus aminte de o fostă amică de-a mea, Suzy Quatro, care-şi făcea veacul pe la „Inter“ şi care din două-n două vorbe folosea, şi cînd trebuia şi cînd nu, expresia „cu ghilimelele de rigoare“. De pildă, îmi spunea: „Dragă Nutzi, aseară am cunoscut sus la piscină un arab simpatic şi pe la două noaptea eram la el în cameră. Cu ghilimelele de rigoare, bineînţeles“. Aud că o să apară o nouă revistă satirică pe vechile dureri. Ce să zic? Zic şi eu ca Suzy: „Succesuri, băieţi! Cu ghilimelele de rigoare“.
♦ Foarte simpatic, pînă la un punct, Berlusconi ăsta. Cînd i-am dus cafeaua, m-a mîngîiat pe creştet, s-a aplecat şi mi-a şoptit la ureche: „Ti ricordi Giani Morandi? In ginocchio ritornerai da me!“. Cum să nu-mi amintesc de versurile cîntecului preferat al adolescenţei mele?! Numai că, parşivu’ dracului, le-a citat intenţionat greşit. N-a zis „in ginocchio ritornero da te“, adică „în genunchi mă voi întoarce la tine“, ci „în genunchi te vei întoarce la mine“. Păi, ce poziţie e asta?! De ce să mă apropii eu de el în genunchi, cînd el stătea în picioare? Pervers om!
(va urma)
