Abuzat emoțional în toate felurile, verbal, fizic și sexual, de un tată autoritar pînă la cruzime și abandonat de o mamă indolentă la tiraniile soțului pedofil, Patrick e un copil traumatizat, transformat într-un adult deprimat, cu gînduri suicidare, dependent de heroină, care scapă miraculos de supradoză. Reînviat din morți, trecut pe la dezintoxicare, dar încă alcoolic, odată ajuns părinte, Patrick face la rîndul său oarecum aceleași greșeli parentale, deși într-un alt registru al comportamentului inadecvat (absență, neglijență, beție cvasipermanentă, ceartă cu soția), față de copiii săi, în special față de fiul său mai mare.
Exceptînd fazele incestuoase, ce pune pe ecran Patrick Melrose nu e o idee nouă: povești despre cît de afectați sînt copiii de relația tensionată dintre părinți sau cronici ale unei aristocrații britanice decadente s-au mai văzut. Dar felul în care o face e cu totul deosebit.
Cele cinci episoade-fragmente de viață zugrăvesc portretul unui consumator de droguri și alcool care încearcă să uite și să ierte, fără să reușească, însă, nici una, nici alta: îl găsim dezlănțuit ca-n Fear and Loathing in Las Vegas, în episodul-pilot care se întîmplă în 1982, la moartea tatălui său, în New York; copleșit de sentimentul de futilitate a existenței de după risipirea efectului high, combinată cu flashback-uri dureroase spre 1967 și ororile copilăriei din casa de vacanță a părinților din Franța, în al doilea; sarcastic și indiferent, în al treilea, la o petrecere din 1990 în care, relativ recuperat pentru societate, reia în silă legăturile cu lumea, inclusiv cu o fostă iubită, actuala prietenă a unui amic; căsătorit, cu doi copii, și exasperat că mama lui senilă lasă casa moștenire fundației unui șarlatan, în al patrulea, cel setat în 2003; și ușurat pînă la cinism, în 2005, la ceremonia incinerării unei mame care a ajutat mai mult străinii decît pe propriul copil.
Deși toată lumea (scenarist, regizor, director de imagine, scenograf, sunetist, monteur, femeie de serviciu) și-a făcut excelent treaba, cel care merită o primă consistentă e directorul de casting: unui Benedict Cumberbatch impresionant, care îl construiește pe Patrick Melrose pînă la ultima grimasă, într-un recital actoricesc de premiu Nobel (știu, nu există așa ceva, dar ar trebui inventat), i se alătură, cu aceeași intensitate viscerală, Jennifer Jason Leigh, în rolul mamei înstrăinate, și Agent Smith din Matrix, în rolul tatălui psihopat.
Patrick Melrose, 2018, miniserie despre tragicul destin al unui copil abuzat, adaptare de David Nicholls după seria de romane autobiografice ale lui Edward St Aubyn, difuzat original de Showtime, disponibil pe HBO Go.
