Transilvania înaintează prin prezent încet, odată cu placa ei tectonică, netulburată de patimi, de idei sau de umor. Nimic n-o scoate din ale ei, nimic n-o pune pe gînduri. Oamenii vin lent şi se duc agale, alunecînd pe slănina tutelară, ţinînd într-o mînă drapelul lui Avrămuţ şi în cealaltă păhărelul de ţuică. Sînt oameni blînzi şi molcomi, dar rezistenţi în părerile lor, ca la băutură. Să nu te apuci vreodată să schimbi părerea unui ardelean cu privire la orice, că totul se poate sfîrşi într-o baltă de sînge. Aşa sînt ei, de neclintit ca o stîncă, acea stîncă pe care, din patru în patru ani, vin şi se pişă un Boc, un Apostu, un Ghiţă Funar. Ei, dar am ajuns să povestim despre Cluj, pasămite.
O petrecere a middle class-ului clujean se învîrte în jurul grătarului şi al meciului de supercupă. Ca şi austriecii, clujenii sînt grijulii cu timpul lor liber şi, cînd nu pot schia, adică în lunile iulie şi august, beau bere. Vinul e dispreţuit, fiind considerat o băutură frivolă a sudului, care nici nu te umflă, ca berea, nici nu te tîmpeşte de cap, ca ţuica de 60 de grade. Faţă de unguri, clujeanul manifestă o suspiciune de serviciu, pe care o ghiceşti în spatele oricărui „Servus, Gyula“, pronunţat cu zîmbetul de la Bobîlna. Pînă şi gulaşul, pe care-l sorb regulat, ca pe cafia, face parte dintr-un act canibalic, de digestie a adversarului, cu tot cu Trianon. Să-i înţelegem, ei sînt aşa de la descălecarea lui Menumorut şi, poate multă vreme de acum încolo, cînd Gelu, Glad sau Farcaş vor pretinde tronul, clujenii vor vota conservator.
Aşa stă treaba şi cu referendumul. Pentru următorul secol, Băsescu e cazat în inima şi mintea clujeanului cu studii superioare, cu venituri medii, cu maşină cumpărată din Germania şi cu cabană de lemn pe Tarniţa. Chiar beat şi slobod la gură, pipăind niţel Constituţia şi suflîndu-şi mucii în regimul parlamentar, Băsescu are loc destul acolo, iar dacă n-are, se poate tolăni peste stafia lui Funar, care încă mai bîntuie sufletele de pe Feleac.
Legenda zice că a trecut prea puţin timp de la începutul lumii pentru ca un ardelean să poată avea o părere. Pe Băsescu îl demonizezi degeaba: lor li se pare un demon drăgălaş. „Amu ce tăt aveţi cu el? N-o omorît pe nime. Ş-apoi, dacă vine altu’ şi mai rău?“ Îs drăguţi. Vor face referendumul praf. Vor surpa speranţele unor valahi din sud, pentru care Băsescu e iadul. Pentru ei, e raiul. E ca o sticlă de tărie: n-ai ce să-i faci decît s-o bei. Servus toc
