Votul pentru referendum vă dă bătăi de cap? Încă mai pendulaţi ca Papură-Vodă între „Destul cu preşedintele jucător, băutor şi jignitor“ şi noul şlagăr electoral cu „Votul anti-Băsescu e vot pentru Antonescu“? Nu insistăm asupra ultimului, toată lumea ştie că melodiile estivale au texte pentru cretini. În plus, oamenii care se spală constant pe dinţi au auzit măcar vag despre diferenţa dintre un referendum şi alegerile prezidenţiale. Dacă aveţi prieteni pe care conceptul îi eludează, explicaţi-le cu duhul blîndeţii că ultimele sînt „la toamnă, cînd participă şi domnu’ Dan de la TV!“.
Şi dacă tot am ajuns aici, să dăm la o parte viitoarele oferte ale celor din PDL şi USL. E marfă românească, deci proastă şi la preţ umflat. Mai bine să privim cu optimism spre trei variante mult mai atrăgătoare:
1)V.I. Lenin – Trebuie s-o recunoaşteţi deschis: deşi e mort, omul se ţine foarte bine pentru vîrsta lui, deci e în continuare grijuliu cu sănătatea şi nu se dedă la excese. De fapt, sîntem siguri că prima sa apariţie în Parlament l-ar face pe Ion Iliescu să exclame fericit „Nepoaaaate!“ şi să fugă la tribună ca să-l ia pe genunchi şi să-i citească povestea cu Scufiţa Roşie. În plus, pe Lenin îl recomandă discreţia sa: n-a mai dat o declaraţie imbecilă sau controversată de vreo 88 de ani, performanţă care, recunoaşte şi Roberta Anastase, aproape că depăşeşte recordul de 5 minute al Preşedinţiei României. În final, vestea cea mai bună: după ce-şi termină mandatul îl putem da Rusiei la schimb cu tezaurul şi/sau Basarabia şi Bucovina.
2) Bill Clinton – O alegere mult mai sigură decît variantele româneşti: îi dai o naşpetă grasă drept asistentă şi ştii că e ocupat tot mandatul, deci nu ameninţă să fugă cu nădragii în vine după Angela Merkel la Bruxelles sau după ambulanţa fondatorului SMURD. Adăugăm în treacăt că-l recomandă pasiunea sa pentru muzică (ştie să cînte la saxofon, spre deosebire de antecesorul său care cîntă doar la licurici) şi trecem la avantajul cel mai important: fiică-sa e deja măritată, deci slabe şanse să se logodească ulterior cu vreun dubios numit Syda, Syfylis sau Gon O’Reea, că doar nu vrem să discriminăm minoritatea irlandeză din România.
3) Decebal şi Traian – Cel mai bun cuplu politic din istoria României. Pentru că e singura perioadă cînd ţara asta a văzut investiţii externe, autostrăzi, băştinaşi spălaţi constant şi un preşedinte de partid care s-a ţinut de cuvînt şi s-a retras definitiv din viaţa politică după ce-a văzut clar că nu mai e dorit de poporul format din ăia trei daci rămaşi vii după asediul Sarmizegetusei. Da, Decebal chiar şi-a făcut circumcizie cu sabia, el n-a comentat că primii doi votanţi au cerut buletine gata ştampilate pe motiv că-s analfabeţi, în timp ce al treilea se scobea gînditor în nas cu pumnalul.
Aveti dreptate tehnic vorbind ca acum e vorba doar despre Basescu, dar tinand cont de experienta anilor precedenti in care cei care pierd politic o batalie se duc si nu se mai intorc – probabil de la Decebal li se trage obiceiul asta 🙂 – vorba concurentului castgator „vae victis!”, eu cred ca aici e vorba totusi de aia sau ailalti! Cu sau exclusiv!