Am fost la un supermarket. N-o să-i zic numele, dar rimează cu „înjur“ şi „fur“. Acum nu ştiu care e faza în ultima vreme cu angajaţii de supermarket, dacă sînt agitaţi că e cald afară sau pentru că şi-au dat seama că au 35 de ani şi lucrează într-un supermarket, dar au devenit tot mai recalcitranţi în ultima vreme. M-am dus să-mi cîntăresc pepenele. Nu era nimeni la coadă, aşa că m-am pus în partea stîngă a tejghelei.
„Coada se face pe partea dreaptă.“ „Dar nu e nimeni la coadă.“ „Nu contează, se face la dreapta ca să nu se blocheze drumul.“ „Duduie, eu sînt coada. Nu vezi bine?“ „Domnule, staţi la coadă cum trebuie, nu-mi spuneţi mie cum să-mi fac treaba. Toată lumea ştie că la coadă se stă în dreapta. Cine ştie la ce magazine ai fost matale.“ I-am aruncat pepenele în braţe şi am plecat. Totuşi, spre ieşire am ezitat puţin întrebîndu-mă dacă n-ar trebui să iau şi nişte ceapă. Nişte ceapă pe care s-o arunc în dinţii operatoarei de la cîntar.
