Am scris în nr.1/2012 despre non-stopul la care am fost să iau țigări pe 1.01 și despre mesele din spate, pline de zombi cu fețe verzi care așteptau un Vasile, să dea ceva de dres.
Am trecut pe-acolo, în fugă, duminică și am văzut consumatori dormind – știți genul de machitor înțepenit pe scaun, cu stalactite la nas și-n colțul gurii! Am întrebat-o pe doamna de la chioșc dacă nu se pierd bani cu somnoroșii care ocupă, fiecare, cîte o masă și alungă alți clienți. Mi-a răspuns că „hă, ăștia-s de-ai noștri, vechi, iau pe datorie! La halul în care îs, credeți că mai știe vreunul ce a consumat CÎT A DORMIT?“. (Cip)
