Erau topite după el domnişoarele romanţioase şi adolescentele cu oracol. Se aşezau la coadă să le scrie autografe cînd îşi lansa vreo carte şi oftau cu gîndul la el şi la Lorelei, romanul lui de amor. Bărbat frumos şi cu prestanţă, cum se zicea pe vremuri, Ionel Teodoreanu se însurase devreme, cu Ştefana Velisar, care, pe jumătate franţuzoaică, îi trecea cu vederea infidelităţile. Ca avocat ştia să cucerească instanţele cu metaforele lui strălucitoare. Banii îi veneau mai mult de la procese decît de pe urma romanelor. Dar ce-ar fi fost pentru el banii fără faima pe care i-o aduceau cărţile?!
Şi totuşi, în plină glorie, Teodoreanu nu ajunge la inima unei actriţe, celebra Nadia, soţia prinţului aviator, Bîzu Cantacuzino. Nadia Gray l-a respins cu atîta fermitate încît, ca s-o uite, Ionel a luat un timp drumul cîrciumilor pe care le frecventa asiduu fratele lui, Păstorel. Amorul care-i frigea sufletul i-a mai trecut lui Teodoreanu cînd actriţa a fugit din ţară. Cam tot atunci însă i-a trecut şi inspiraţia. Prolificul romancier n-a mai scris nimic, de parcă nu mai avea nici de ce, nici (mai ales) pentru cine.
