Există, în lumea presei, un soi de familie mogulească discretă şi lipsite de rezultate. Se numeşte familia Adamescu şi este una dintre cele mai bogate familii româneşti. Familia Adamescu deţine (pe lângă hoteluri arse, neprofitabile, revendicate sau firme de asigurări şi ditamai complexul comercial) o grămadă de publicaţii făr tiraj, umflate artificial în statisticile oficiale ale BRAT cu date care ţin mai mult de literatura ficţională decât de acurateţea cerută de agenţiile de publicitate.
Dar statul nu are astfel de probleme, căci de aia e stat, ca să ia de bune toate datele băgate în plic de oamenii care ştiu cum se deschid uşile. Aşa se face că, de ani buni de zile, Grupul de Presă Român, care aparţine familiei Adamescu, câştigă licitaţii peste licitaţii, în special de la instituţiile care erau până nu demult în subordinea lui Blejnar. Blejnar s-a dus, a fost ridiculizat în stenograme, dar Grupul de Presă Român a rămas acolo unde-i place lui cel mai mult: la robinetul cu bani de la administraţiile financiare din judeţe. Doar în lunile iulie şi august, GPR a câştigat de la finanţele publice din Prahova şi Argeş nu mai puţin de 495.000 de lei plus TVA. Aşa guvern, care să te plătească pentru a fi înjurat de Turturică, mai rar.
Publicat în Cațavencii, nr. 44, 7-13 noiembrie 2012
