Klaus Iohannis este un om liniștit. Ca urmare a generozității fără seamăn a concetățenilor săi, de-abia urmează să intre în ultimii patru ani de mandat. Patru ani fără apăsarea unei noi candidaturi, fără presiuni electorale, pe care-i poate folosi așa cum vrea el. Iar el pare că a prins gustul puterii pe post de jucărie. Nu-l mai interesează vacanțele, case are, oricum, prea multe, proiectele de țară îl cam plictisesc, așa că, spun cititorii în gînduri prezidențiale, s-ar juca de-a puterea pînă în 2024. Dar putere, nene, nu glumă.
Pe partea ailaltă, Ludovic Orban, care își tot dorea puterea de cînd era mic țuțăr prin PNL, simte că-i fug toate cărțile de sub picioare. Cărți, sticle, pahare, na, ce are omul prin casă, prin birou, pe unde își petrece el timpul. La începutul anului, obiectivul lui Șică, fixat de președinte, a fost de minimum 35% la alegerile prezidențiale. Cu sondajele care, inclusiv în aprilie și mai, dădeau PNL la 40%, Orban nu și-a făcut griji. 35% scotea el și cu ochii închiși. Și a scos. Nu neapărat 35, da’ 25% tot a scos. Ce, e de colo? Este o creștere față de 2016, cum ne-a zis domnul președinte. Bine, asta ne-a zis nouă, că lui Orban i-a zis imediat să se tundă, să-și pună tenișii și să se prezinte la Cotroceni. Unde (la Cotroceni, adică) a aflat că ar cam fi vremea să facă ceea ce au făcut toți înaintașii săi peneliști după ce au pierdut alegerile. Orban a scheunat puțin, a zis că el n-a pierdut, că doar așa a zis și domnul președinte, președintele a ridicat tonul, Orban a ridicat tonul și el. Cum-necum, discuțiile amicale au escaladat repede și s-a ajuns la executări silite ale conturilor pentru banii încasați ilegal pe casa închiriată băncii ăleia. Președintele a rămas puțin mut. Adică mai văzuse domnia-sa golani tupeiști, dar nici chiar așa, să-i spună unul în față că are bani de dat la stat. N-a stat mult mut, s-a declarat cam obosit și a zis că mai discută ei.
După ce Orban s-a retras victorios, președintele a dat două-trei telefoane, nu înainte de a dezinfecta receptorul zdravăn. Și a întrebat, cu vocea aia candidă care nu admite replică, dacă nu cumva există vreo variantă să fie redeschis dosarul ăla cu fetița accidentată de un fost ministru al Transporturilor. Și, dacă nu se poate cu aia, nu cumva a făcut domnul Orban ceva necurat în timpul pandemiei? N-or exista niscaiva denunțuri, înregistrări, imagini? Că n-ar fi rău să se mai miște și Justiția asta împotriva marilor corupți. Ei, ar fi zis domnul președinte, nu-i grabă. Nu chiar acum, înainte de Crăciun, dar n-ar fi rău ca la aniversarea unui an de la decretarea stării de urgență să fie gata dosarele, iar PNL să aibă un președinte loial, ascultător, alea-alea…
2.261 de vizualizări
