E totuși ultimul lucru la care m-aș fi așteptat din partea lui Florin Cîțu: manevra cu asistații.
Să apeleze la acest băsism mizerabil arată fie disperare, fie că omul se distrează. Refuz să cred că nu știe, că nu vede, că nu are niște cifre în față.
„Prea mulţi ani de zile banii s-au dus către asistenţă socială. Nu dezvolţi o ţară, nu modernizezi o ţară alocând bani către asistenţă socială. Din contră, îi faci prizonieri pe acei oameni în sărăcie“, a zis premierul care vrea să facă din România o țară a Uniunii Europene. Singura arătare politică din țară care mai crede sincer în treaba asta e Raluca Turcan.
Să fi studiat economie la un nivel decent și să reduci „asistența socială“ la „asistații“ care beau și fumează în loc să muncească te plasează în zona ridicolului. Mi-e imposibil să-i pun lui Florin Cîțu în spate cruzimea pedelismului, acea răutate harnică prin care a guvernat Băsescu împotriva propriului popor. Să opui de fiecare dată investițiile cu asistații, să vezi asistența socială ca pe un gest de milă din partea Guvernului, să crezi că asistența socială este ceva care într-un stat modern nu trebuie să existe, asta e de nescuzat. Să nu vii niciodată, dar niciodată cu cifre prin care să-ți susții aceste inepții, să înfrunți logica, statisticile și realitatea sărăciei și a înapoierii este dezarmant. Pare că, de-aici încolo, discuțiile au murit cu totul și iar ne jucăm de-a „Lăsați, că știu eu unde mergem!“.
1.574 de vizualizări
