Amatorul de senzații tari și calde din tine probabil c-a urmărit deja cu oareșcare interes documentarul gastronomic Bizarre Foods with Andrew Zimmern realizat de marele chef și critic de restaurante american care s-a lăsat de gătit sau clasificat burgeri și s-a apucat să-i prezinte la TV pe o parte dintre cei care-ți spun „Poftă bună!“, în timp ce-ți pun în față o chestie la care-ți vine să vomiți. Și nu, nu-i vorba de ceva expirat, ca prin unele cîrciumi românești.
Cu fața aia de unchi burlac care vine în vizită la masă pentru că acasă n-are nimic de mîncare, Andrew merge din bistrou în bistrou și din bucătărie în bucătărie, gustînd diferite specialități locale, oricît de dubios ar arăta. Ce poate părea exotic (exprimare elegantă pentru dezgustător sau de-a dreptul scîrbos) unor sensibili este superapetisant pentru acest globe-trotter al mîncărurilor neobișnuite care nu ezită să muște din orice ajunge în farfurie. Colecția sa de ciudățenii culinare e completată de informații despre rețetă (cum și de unde se obțin ingredientele, tradițiile sau contextul în care este servit felul respectiv, discuții cu cei care îl prepară, detalii de gătire etc.), Andrew ajutînd uneori gazda la pregătirea mesei, degustînd și comentînd în felul său (auto)ironic gustul, mirosul și textura produsului final.
Dacă-ți fac poftă delicatese ca ochiul de miel marocan, hamsterul ecuadorian, embrionul de pui filipinez încă în coaja oului, melcii și broaștele japoneze, aligatorul și veverița de Louisiana, aspicul din bot de elan de Alaska, rechinul putrezit islandez, șopîrlele chinezești, pasta fermentată de crab thailandez, inima de cobră, penisul de taur, viermii și scorpionii vietnamezi sau, în general, chestii care par c-au mai fost mîncate o dată, înseamnă că ai aproximativ aceleași gusturi ca Andrew. Din lista bizareriilor (aproape) comestibile pe care le-a încercat, probabil că doar liliacul sau pangolinul de Wuhan lipsesc.
Andrew Zimmern n-a venit încă în România să filmeze pentru serialul său. Cel mai aproape a ajuns la Budapesta, unde-a fost servit cu varză umplută, gulaș și colaci kürtös, niște mîncăruri bizare doar dacă le faci din carne de șobolan de pustă sau făină de insecte de Balaton. La noi, cel mai probabil, i s-ar pune pe masă fudulii de berbec sibian și sîngerete de porc de Mangalița, micii și sarmalele fiind prea puțin bizare pentru papilele lui. Ca o paranteză mai ușor digestivă, entuziastul jurnalist pasionat de gastronomie Radu Anton Roman (fie-i țărîna ușoară!), el însuși un mare gurmand, scria în cartea despre bucătăria noastră că singura rețetă 100 % românească ar fi un fel de ștevie prăjită oltenească, veche de vreo cîteva sute de ani. O masă sănătoasă, frugală, de fugă, servibilă și în regim on the road, la picnicul de pe marginea miriștii pîrjolite în fața invadatorilor.
Chiar dacă deviza lui Andrew Zimmern, cea cu care încheie fiecare episod, se justifică, pentru că multe dintre experimentele sale culinare sînt repelente, If something looks good, eat it! este incompletă. Dacă tot ce contează la ce ți se pune în față e să arate bine, înseamnă c-ai putea să mesteci între dinți fără să te strîmbi la ce miros și gust are și o friptură proaspăt printată color.
Bizarre Foods with Andrew Zimmern, 2006-, videojurnal de călătorie prin bucătăriile lumii, creat de Andrew Zimmern, 147 de episoade a cîte 43 de minute, difuzat de Travel Channel.
Parca a fost si la o carmangerie din Queens tinuta de un banatean. Nimic bizar, dar omul s-a entuziasmat. Vizavi de opinia regretatatului Roman, Zimmern a mancat un fel de schembea la un festival al diasporei unguresti din SUA. Un fel pt ca era ardei si boia, plus niste urme vagi de burta. Mici a gasit la niste sarbi tot din state.