Cînd Jonathan și Mira, doi americani de 40 de ani, el profesor de filosofie, ea asistent manager într-o multinațională, acceptă să fie intervievați de o studentă pentru un studiu antropologic despre căsnicia lor de zece ani, cuplul aparent liniștit și fericit (pentru ceilalți) începe să se bîlbîie sub tirul întrebărilor directe.
E clar că dincolo de fațada familiei perfecte se ascund niște tensiuni de relație complicată, cu dorințe reprimate, fără comunicare reală, în care se camuflează ego-urile și lucrurile care contează. Puși să se descrie în perspectivă, cum se văd ei înșiși în prezent față de trecutul antemarital, soții se contrazic din gesturi și priviri, pentru că – vom vedea în continuare – fac de prea mult timp compromisuri, își neagă sentimentele și ce vor cu adevărat, numai de dragul de-a confirma ce se așteaptă de la el/ea. Ce rezultă e o conviețuire fără pasiune, un calvar conjugal, două singurătăți care, adunate, nu fac decît o altă singurătate mult mai mare.
Așa că nu prea e de mirare cînd, după un avort pe care nu și l-a asumat nici unul dintre ei, o Mira profund nefericită și nemulțumită cu ce trăiește, tînjind la mult mai mult, decide, într-un impuls suprem de egoism, să-și abandoneze soțul și copila, pentru o libertate iluzorie, promisă de un alt el.
Ce urmează pentru Jonathan în drumul fără întoarcere spre divorț e definiția agoniei iubirii pierdute, felul cum o femeie își poate tortura în lipsă bărbatul cu dragostea lui. Mai întîi, frica de a o pierde e atroce, dependența de ea îl paralizează, șocul despărțirii îl disperă pînă la patetic. Mai apoi, învață să uite, să evite tot ce-i amintește de ea. Cum se spune în situațiile astea aparent fără ieșire, timpul le vindecă pe toate. După suferințe psihice inimaginabile, experiența traumatizantă a separării îl schimbă definitiv: ceva moare în el și Jonathan se transformă, cinic, în tot ceea ce ea și-a dorit, dar nu mai poate să aibă. Mira? Să zicem doar că realizezi cu adevărat valoarea unui lucru abia după ce l-ai pierdut.
Cele cinci episoade / acte dramatice din Scenes from a Marriage, remake-ul miniseriei lui Ingmar Bergman din 1973, sînt dense, pline de dialoguri cu miez și faze intense ce developează cu acuratețe stările adesea deprimante ale unei căsnicii care merge înainte din rutină. Pînă nu mai merge. OK, poate că situațiile de viață și standardele morale ale nordicilor începutului de deceniu VIII nu se mai potrivesc cu cele ale cuplului contemporan, dar sentimentele și problemele de la midlife crisis sînt universal valabile și invariabil aceleași. Fiecare dintre noi a trecut prin momentele lui de reflecție, în care nu s-a regăsit în ceea ce i se întîmplă, copleșit de senzația că viața sa e cu totul în altă parte.
Scenes from a Marriage, 2021-, dramă psihologică de cuplu atemporal, adaptare de Hagai Levi după miniseria omonimă a lui Ingmar Bergman din 1973, cinci episoade de 56-63 de minute, difuzat de HBO, disponibil și pe HBO Go.
1.181 de vizualizări
