Mărturia unei foste jucării sexuale pentru adulți

Un anume G.M., scriitor francez de mare succes, trecut de 40 de ani, seduce o adolescentă de 14 ani și trăiește cu ea timp de doi ani în văzul lumii. Ăsta e subiectul romanului scris de Vanessa Springora. De la distanță ai zice că e un nou Lolita scris din perspectiva Lolitei. Doar că aici nu e o ficțiune, ca la Nabokov, ci mărturisirea femeii seduse în adolescență, care a ajuns scriitoare. Deși în mărturia Vanessei Springora tomnaticul pedofil apare doar cu inițialele G.M., cartea a fost folosită anul trecut de Parchetul General din Franța pentru punerea sub acuzare a scriitorului Gabriel Matzneff. După apariția romanului, trei edituri franceze au lichidat relațiile contractuale cu G.M.

Autoritățile franceze s-ar fi putut sesiza încă din anii ’70, cînd Matzneff se lăuda în jurnalul său publicat cu succesele sale la minore și la băieți de 11-12 ani. Atunci, însă, singura care s-a înfuriat de mizeriile cu care se lăuda Matzneff a fost o scriitoare canadiană, Bombardier – nume predestinat! –, care i-a făcut de doi bani și pe pedofil, și pe lăudătorii săi, scriitori și intelectuali celebri. Sînt anii în care, prin scrisori deschise apărute în presă, zeci de celebrități literare, filosofice și psihanalitice cer îmblînzirea legilor care condamnă pedofilia, cînd copii se culcă  de bunăvoie cu adulți. Printre semnatari (cei mai mulți de stînga, precizează autoarea): Roland Barthes, Gilles Deleuze, Simone de Beauvoir, Jean-Paul Sartre, André Glucksmann, Louis Aragon. Probabil, totuși, că, dacă n-ar fi fost mișcarea #me.too, romanul Vanessei Springora n-ar fi stîrnit vîlvă în Franța și cine știe dacă nu s-ar fi găsit și acum minți luminate care să-i ia apărarea lui Matzneff.

Mama autoarei, divorțată și boemă, e foarte puțin contrariată de relația fiicei sale minore cu un bărbat care i-ar fi putut fi tată, sfîrșind prin a-l primi în casă pe seducător, anesteziată de celebritatea lui. Singura ei grijă e ca V. să nu le spună bunicilor că se culcă cu G.M. Fata e mîndră că un faimos scriitor îi acordă atenție și, cînd G.M. începe să o aștepte să iasă de la școală, pe celălalt trotuar, stîrnind comentariile colegelor de clasă, se convinge de una singură că e invidiată de adolescentele care n-au șansa, ca ea, să atragă atenția unei celebrități. În urma unui denunț anonim, Poliția îi bate lui G.M. la ușă, iar acesta, ca să nu mai fie inoportunat de asemenea vizite neanunțate, îi închiriază fetei o cameră de hotel, cu bani primiți de la un admirator, căruia îi dezvăluie în ce scop voia să-i folosească. Cînd colegele  o anunță pe V. că i-au văzut iubitul la braț prin Paris cu altă adolescentă, mai întîi nu-i vine să creadă. G.M. i-a spus că se duce în provincie să-și întîlnească cititorii și să dea autografe! Și refuză să-și creadă ochilor în ziua în care îl vede ea însăși defilînd pe bulevard cu altă cucerire, o fată de vîrsta ei. E sigură că G.M. e la Bruxelles cu treburi literare. Cînd acceptă că bătrînelul ei, cum îi spun colegele de clasă, o minte, V. se duce de una singură la Emil Cioran să i se plîngă. Cioran, care-l prețuiește pe Matzneff ca scriitor, o sfătuiește senin să-l ia pe G., care e nebun după ea, așa cum e. Rolul ei e să-l însoțească pe drumul creației și să se plieze pe capriciile lui. Printre admiratorii lui G. e și președintele Mitterrand, care-l caută la telefon să se intereseze de sănătatea lui, cînd vuiește Parisul că marele scriitor a ajuns în spital, bănuind că s-a molipsit de SIDA de la un prieten.

De o franchețe totală, cartea Vanessei Springora, e ceea ce s-ar putea numi romanul potrivit la momentul potrivit, o analiză pe cît de lucidă, pe atît de tulburătoare a „consimțămîntului“ copiilor de a deveni jucării sexuale ale adulților.

Vanessa Springora, Consimțămîntul, traducere și note de Alexandra Cozmolici, Editura Polirom, 2021.