Copenhaga, 2020 și ceva, toamna. În decursul a doar cîteva zile, trei mame care-și neglijează copiii sînt ucise ritualic de un psihopat care le spintecă și le lasă fără labe la mîini sau la picioare. Semnătura sa? Niște figurine sinistre însăilate din castane uscate și bețișoare, poziționate, simbolic, lîngă corpurile mutilate.
Sarcina de a găsi cît mai repede criminalul îi revine Naiei Thulin, o polițistă determinată și foarte încăpățînată, nici ea vreo mamă-model, căreia șeful i-l impune ca partener pe Hess, un tip tăcut și tenace. Toate indiciile converg spre fiica adolescentă a doamnei ministru al asistenței sociale dispărută cu un an în urmă și (presupus) ucisă de un individ deranjat grav la mansardă care și-a recunoscut crima, dar nu mai știe pe unde a îngropat cadavrul. Amprenta fetei pe omulețul din castane lăsat la locul crimelor și probabila conexiune cu odiosul caz, vechi de peste 30 de ani, al familiei de fermieri omorîți cu sînge rece, din care-au mai rămas în viață doar doi copii adoptați, par a fi cheile investigației.
The Chestnut Man începe bine: ideea interesantă, atmosfera sumbră, cinematografia fluidă îl califică drept o vizionare dacă nu memorabilă, măcar agreabil-îngrozitoare pentru o seară de ajun de Halloween. Încă un exemplar televizat din valul nordic noir al scriitorilor scandinavi de povești polițiste misterioase, mari maeștri ai suspansului, îți spui, urmărind pilotul. De prin episodul patru, însă, printre twist-urile și pistele-surpriză (false) cu care fanii genului sînt deja obișnuiți, apar din ce în ce mai des tot felul de stereotipuri croșetate pe tema polițistului obsedat de caz care-și neglijează familia, tipul genial în deducții, dar incompetent în acțiune, care pleacă să-l vîneze de unul singur pe ucigaș, punîndu-se aiurea în situații periculoase. Scena culminantă, confruntarea cu criminalul – al cărui IQ, by the way, pînă atunci de savant nebun, scade brusc sub cel al unui analfabet cumva funcțional –, e un festival de decizii stupide (ale personajelor) și erori logice (ale scenariștilor).
Ejaculare precoce. Asta-i boala de care suferă prea multe seriale lansate în ultima vreme: debut promițător, sfîrșit lamentabil. Ultimele cadre din The Chestnut Man sugerează o posibilă continuare, dar, după incredibilul episod final, dacă Omul-Castană va reveni cu sezonul doi, are o groază de lucruri de explicat. Celor dispuși să mai piardă timpul cu el.
The Chestnut Man / Kastanjemanden, 2021-, who-done-it danez care încearcă să profite de notorietatea curentului nordic de thriller-e noir, creat de Dorte Warnøe Hagh, David Sandreuter și Mikkel Serup după cartea omonimă a lui Søren Sveistrup, șase episoade de 52-59 de minute, difuzat de Netflix.
