Jurnalul lui Vladimir Putin (regizor pe scena internaţională)
3 ianuarie 2013 – Mereu am crezut că Gérard Depardieu e un actor mare. Imens chiar. Ce să fac eu cu o slăbătură ca Johnny Depp sau Orlando Bloom? N-ar fi rezistat nici două ore în frigul de la Moscova.
4 ianuarie 2013 – Îl înţeleg pe Gérard că vine în Rusia pentru a-şi apăra averea de taxe şi impozite, dar trebuie să înţeleagă că cea mai mare avere a unui om nu sînt banii pe care îi are, ci banii celorlalţi oameni.
6 ianuarie 2013 – Multă lume mă critică pentru că i-am oferit atît de uşor cetăţenia rusă lui Gérard Depardieu. Mă lasă rece acuzele lor, să vezi ce o să-i critic şi eu, că s-au îmbrăcat aşa subţire, după ce îi deportez în Siberia. Oricum, e o mişcare logică: dacă Napoleon a vrut să cucerească Rusia, atunci am să cuceresc şi eu Franţa, actor cu actor.
8 ianuarie 2013 – Mă gîndesc foarte serios să-l distribui pe Gérard în umătorul meu film, Astérix şi Obélix se întîlnesc cu KGB-ul. Eu ştiu sigur ce rol o să joc, nu ştiu el.
Jurnalul lui Gérard Depardieu (emigrant francez)
3 ianuarie – Dragă jurnalule, cred că am ajuns în acel punct al vieţii mele în care m-am blazat şi nu mai am energia să continui. Vreau să mă apuc de altceva. Mă gândesc cu groază că în dicţionare şi-n enciclopedii o să fiu descris doar ca un actor francez de la începutul secolului al XXI-lea. Cred că ar fi cazul să mai văd cum e să fii şi altceva, de pildă actor rus.
5 ianuarie – Ah, câte am în comun cu poporul rus! În urmă cu ceva timp, am făcut pipi pe mine în avion, în semn de protest faţă de interdicţia de a merge la toaletă în timpul decolării. Aflu acum că şi ruşii băutori de vodcă îşi mai dau drumul pe ei uneori. Incredibil ce cultură a protestului e în această ţară! A vorbit prostii cine a zis că în Rusia nu există societate civilă.
6 ianuarie – Adevărul e, dragă jurnalule, că plec în Rusia pentru bani. Nu ca să mi se dea, ci ca să mi se ia mai puţini la impozitare. Şi mai e o chestie care-mi place la ruşi. Domnule, chiar dacă-ţi confiscă întreaga avere, nu te lasă pe drumuri, ci îţi dau o cămăruţă în care să stai pentru tot restul vieţii, cât ai tu nevoie.
Publicat în Cațavencii, nr. 1 (79)/2013
