Înainte ca săgețile slobozite de Putin și Lavrov să pornească spre România pe deasupra Ucrainei, propaganda rusească și-a desfășurat la București un batalion diversionist la vedere, cu activități intens tolerate și cu voci mediatizate zi de zi.
AUR, de pildă, se face că nu a auzit de invazia Ucrainei, de războiul nedrept, ilegal și criminal ordonat de Putin, de catastrofa umanitară din orașele bombardate cu rachete balistice. Oricine poate verifica asta pe pagina de Facebook a Alianței pentru Unitatea Românilor, pe pagina lui George Simion, în declarațiile și live-urile lui tot mai căznite, în efortul lui disperat de a nu atinge cumva reputația lui Putin și a armatei ruse invadatoare.
Simion se comportă ca și cum ar fi semnat o clauză, ca și cum ar respecta un contract, ca și cum ar executa un ordin. Partidul care vorbește despre patrie, națiune, suveranitate și unionism nu are nimic de spus împotriva celui care calcă în picioare o patrie, face praf o națiune și rupe teritorii dintr-un stat suveran. Dar AUR nu se ferește doar să-l acuze pe Putin, ci îi preia și îi rostogolește părerile antioccidentale, invită românii să ignore riscul unui război și subminează ideea de mobilizare pentru apărarea țării. Campania lui Simion trage în aceeași direcție cu interesele rusești și e publică, la lumina zilei, expusă și preluată, împărtășită și molipsitoare ca un virus fabricat în laborator.
În siajul AUR vine fostul ministru de Externe Adrian Severin, publicist pledant în favoarea politicii rusești, susținător vechi al statuii diplomatice și imperiale putiniste, critic neobosit al proastei politici românești față de marele vecin din stepă. Severin are avantajul terminologiei și lecturii, așa că articolele lui din presă și susținerile lui la radio mai prostesc și oameni cu scaun la cap. El susține că rușii trebuie respectați pentru ceea ce sînt, oricum ar fi și orice ar face, fiindcă pur și simplu există. Iar de cînd cu războiul, singurul vinovat care îi vine în minte e Occidentul. Parcă ar cita din Putin.
Sigur, nu trebuie scăpat din vedere vechiul colaborator al ideilor rusești, Cozmin Gușă, scăpat nu se știe cum din atîtea dosare penale, inclusiv din jaful combinatului de sîrmă de la Cîmpia Turzii, pe care l-a dat pe mîna rușilor de la Mechel. Gușă bate în aceeași direcție cu crivățul sovietic, susține legitimitatea atacului rusesc, învinuiește Occidentul și trage concluzii misterioase despre viitorul negru al românilor. De ceva vreme a pus mîna pe un radio nepăzit (așa cum în trecut a pus mîna pe o televiziune furată) și invită un pluton de proruși să cînte în struna Kremlinului. Și chiar dacă nu poate ieși din poza clovnului cu clopoței pe care-l știe și-l fluieră întreaga stradă, Gușă adună destui proști sub acoperire la microfon care-i adoptă și-i răspîndesc punctajul.
În mass-media românească sînt mulți susținători ai politicii rusești, care încearcă ba să justifice agresiunea, ba să o minimalizeze, ba să inducă telespectatorilor frica de puterea nucleară. Firește că existența lor e o demonstrație riscantă de libertate a exprimării, dar poate că, în același timp, SRI ar trebui să separe idioții utili de oamenii cu contract.
Personal, cred că vremea separării idioților utili de oamenii cu contract a cam trecut.