Nicăieri nu iese la iveală prostia omenească la fel de bine ca în bătăile din trafic. Omul, ființă proastă în esența lui, a mers pe burtă sute de de mii de ani. Nimeni nu i-a observat lipsa de inteligență. Mai scria câte-un povestitor cu spirit de observație despre drobul de sare, dar nu era nimic tragic. Tot nu puteai să-ți pierzi respectul pentru om, tot nu puteai să-l consideri prost de-a binelea. Până când, într-o bună zi, printr-o întâmplare, s-au inventat mașinile. Nu a fost neapărat meritul unei persoane, pur și simplu aici a dus evoluția științei și a tehnologiei. Mașinile s-au fabricat în număr tot mai mare, s-a dezvoltat un întreg sistem rutier, cu reguli și sancțiuni. Iar acest lucru s-a dovedit fatal imaginii despre sine a omului. Pentru că au apărut curând bătăile în trafic, care bătăi au arătat cât de prost este de fapt omul, ca animal despre care legendele spun că ar fi înzestrat cu rațiune.
Pe scurt, situația stă cam așa: n-ai nici un motiv să te dai jos din mașină ca să te răfuiești cu cineva care ți-a tăiat calea sau care nu ți-a dat prioritate. Bătăile în trafic n-ar trebui să existe. Faptul că ele există e un indiciu că suntem proști, niște găini fără pene, dar cu permis de conducere. Să zicem că cineva te-a enervat în trafic prin manevra pe care a făcut-o. Poate că a mers prea încet în fața ta sau prea repede în spatele tău. Poate că a pus o frână care te-a speriat sau s-a băgat în față de pe o străduță fără să se asigure. Cine știe, poate chiar te-a claxonat agresiv ca să te mustre. Oricum ar fi, n-ai nici un motiv să te dai jos din mașină ca să duci răfuiala mai departe. N-ai nici un motiv să riști o bătaie sau un dosar penal pentru că nu ți-a dat prioritate un necunoscut pe care n-o să-l mai vezi niciodată.
Furia există și are, poate, rolul ei evolutiv. Într-o comunitate mică, în care interacțiunile cu ceilalți sunt repetate, are rost să-ți consolidezi reputația. De acolo vine instinctul de a-ți apăra drepturile și de a-l mustra pe cel care a greșit. Omul a trăit, sute de mii de ani, în comunități relativ mici, în care era important să te asiguri că nu te calcă nimeni în picioare. Mai toate instinctele noastre morale au evoluat în această perioadă, așa că nu prea aveai cum să le observi neajunsurile. Prostia iese la iveală abia acum, când vedem cât de nepotrivite sunt instinctele pentru comunitățile mari, de necunoscuți, unde pierzi energie prețioasă răfuindu-te pentru dreptatea ta în trafic cu oameni pe care n-o să-i mai vezi niciodată. De parcă omul care ți-a tăiat calea azi o să te țină minte și-o să facă la fel și mâine, până când n-o să mai poți merge deloc pe stradă și-o să mori cu Codul Rutier în mână.
„… cu oameni pe care n-o să-i mai vezi niciodată….”
Gresit! Doar asa te asiguri ca te mai vezi cu el; macar pe salile tribunalelor.