Consiliul Județan și Consiliul Local Iași au cheltuit, acum câțiva ani, peste opt milioane de euro pentru a construi o frumusețe de centru expozițional. Culmea, se cheamă chiar “Centrul expozițional Moldova, Iași” și are o suprafață desfășurată de 9.579 de metri pătrați. Partea bună e că cea mai mare parte din fonduri (peste cinci milioane de euro) a venit de la Uniunea Europeană, printr-un program PHARE. Partea proastă e că banii au venit de pomană.
Adică ei au fost absorbiți, așa cum bine le șade fondurilor europene, au fost chiar și cheltuiți, dar centrul expozițional, care ar fi putut fi mândria întregii regiuni de dezvoltare Nord-Est, zace mai mult nefolosit, din cauză de management defectuos.
Autoritățile locale au gândit că așa ceva nu se face, deci au vrut să concesioneze serviciile de management. Au făcut licitație, s-au dat peste cap să găsească manager, dar nimeni n-a fost dispus să plătească redevența anuală de 142.000 de euro. Asta acum un an. Obișnuiți, însă, să negocieze cu investitorii, încă de pe vremea când tătarii erau jucători importanți la bursa de valori de dincoace de Nistru, moldovenii n-au cedat nervos. Au cedat, însă, din preț, așa că licitația cea mai nouă propune concesionarea centrului expozițional, pe o perioadă de 49 de ani, contra unei redevențe anuale de 71.970 de euro. Cum ar veni, dacă există cumva oameni interesați de târguri și expoziții prin zonă, ei n-ar trebui să plătească CJ Iași decât o chirie de 7,5 euro pe an pentru fiecare metru pătrat.
Autoritățile estimează valoarea contractului de 49 de ani la 3.526.550, ceea ce ar însemna că în jumătate de secol nu s-ar reuși amortizarea investiției făcute. De fapt, aceasta nu s-ar amortiza nici măcar în 100 de ani, ceea ce face absolut inutilă investiția făcută. Da, știm, este vorba despre fonduri europene și ne doare în cur de ele, că doar nu-s banii lui Simirad. Bine măcar că au câștigat niște firme de casă câteva milioane de euro din cele 1,4 miliarde plătite anual de către contribuabilul român către UE. Restul chiar nu mai contează.
Publicat în Cațavencii, nr. 5(83), 2013
