Spre deosebire de Jeffrey Franks, care avea gaură-n talpa pantofilor și niște chiloți tetra albi cam gălbiori, noul șef al delegației FMI, dl Erik de Vrijer, e un bărbat foarte îngrijit și se teme puțin de România: nu și-a scos Rollex-ul de la mînă nici cînd am făcut duș.
De ce bărbații nu iau niciodată, măcar în politică, o menopauză? Uite, de pildă, la Ion Iliescu: zici că-i viu.
Foarte bună ideea asta cu comisiile de mediere între două părți care se ceartă și care-ar fi ajuns pînă la urmă la judecată, aglomerînd tribunalele. Pe vremea copilăriei mele se numeau „comisii de împăciuire” și se țineau la primărie. În general erau spețe mici, că unul a tăiat salcîmul vecinului, că doi s-au bătut în bufet, că altul și-a prins nevasta cu veterinarul etc. Taică-meu – Dumnezeu să-l ierte, că are ce! –, fiind fruntaș pe ramură, făcea parte, la Botoșani, din comisia asta și-avea, dom’le, un talent de împăciuitor, ceva de speriat! Toate ședințele la care lua el parte se lăsau cu niște chiolhanuri groaznice, de ieșea lumea de-acolo ca americanii de pe plaja Omaha. Așa de bine i-a împăcat pe doi care voiau să divorțeze, că nevasta ăluia a fugit două săptămîni cu tata la Sovata, iar cînd s-a-ntors, soțul paralizase, nici nu mai putea s-o bată, și-au trăit bine-mersi pînă pe la optzeci de ani.
(va urma)
Publicat în Cațavencii, nr. 5(83), 2013
asta cu impacatul merge pina cind moare impaciuitorul.