Un pitic, așa de mic, făcea baie într-un ibric și pe coada lui scria: Nu te uita la Willow, e o prostie de serial care o să te facă să regreți că ai ales să-l vizionezi.
Ăsta ar trebui să fie avertismentul de la începutul poveștii următoare. Cică, undeva, cîndva, într-o timp medieval populat cu cavaleri împlătoșați și prințese cu coafuri moderne și replici desprinse din jargonul liceenilor prezentului, niște monștri atacă brusc castelul reședință de tărîm și pleacă cu moștenitorul tronului la pachet. Regina-mamă reacționează imediat, formînd echipa de salvare a fiului pierdut, compusă din soră-sa geamănă, adolescenta gay îndrăgostită de prietena războinică, ce nu poate rata ocazia unei aventuri și se oferă voluntară, viitorul ei soț desemnat fără a i se cere părerea, pămpălăul antrenat să mînuiască, în loc de sabie și scut, semnele de carte, un tătăiță în armură care trebuia să se pensioneze de mult, ca să nu devină, înainte de lupta cu dușmanul, victima vreunui atac de cord ucigaș, bucătăreasa blondă îndrăgostită de Făt-Frumosul răpit și infractorul în lanțuri care a acceptat tîrgul de a fi ghidul expediției, pentru a fi absolvit de toate acuzațiile ce i se aduc. Pînă să treacă la operațiunea de salvare, însă, năucii ăștia, care n-ar avea nici o șansă de supraviețuire în lumea reală, pleacă în căutarea lui Willow, un pitic mare maestru în arte magice, singurul care-i poate ajuta să-l găsească pe prizonierul dispărut dincolo de marginea hărții.
Continuare a unui film din 1988, Willow începe ca un basm halucinant, continuă ca un western SF cu cowboy în armuri și sfîrșește foarte rapid doar ca o parodie a mitologiei originale, o farsă cu dialoguri ridicole, în multe momente cringe, și acțiuni stupide, versiune a multiplelor fantezii cu vrăjitori, cavaleri, pitici, gen Lord of the Rings, plictisitoare, deja, de cîte ori au fost spuse: clasica luptă între bine și rău, eroul/eroina care salvează lumea, făcînd tot felul de vitejii, bla-bla-bla, etc., ș.a.m.d.
E lungă lista prostiilor din Willow și n-are nici un sens să fie contabilizate. Pentru că, oricum, e inutil și obositor să urmărești niște personaje despre care nu știi prea multe alergînd de colo-colo, comportîndu-se stupid și spunînd tot felul de glumițe anacronice, ca o gașcă de millennial-i confuzi și nervoși că n-au telefonul la ei. Pe parcursul episoadelor difuzate pînă acum îți sînt încercate toate virtuțile: răbdarea, inteligența, simțul penibilului. Culmea ridicolului se urcă în scena saltului ecvestru de la mare înălțime în balta care, la ieșirea din apă, n-are mai mult de douăzeci de centimetri: la aterizare, caii și călăreții nu se fac pastă de mici, sînt cu toții bine-mersi; că s-au udat nițel e singurul disconfort. Și, nu, n-au făcut nici o vrajă pentru minunea asta, e doar meritul prostiei scenariștilor.
* uilău – pitic magician super-ramolit, care se întoarce pe ecran după 34 de ani, deși ar fi trebuit să rămînă uitat acolo unde era.
Willow, 2022-, sitcom de aventuri fanteziste la care rîzi de momentele penibile și plîngi după timpul pierdut, creat de Jonathan Kasdan cu personajele lui George Lucas, opt episoade de 46-55 de minute, difuzat de Disney+.
