1930 – Se naște Ion Iliescu. Se pare că maternitatea în care a venit pe lume Iliescu a fost înconjurată imediat de mineri, care, auzindu-l că plânge, au crezut că are nevoie de ajutor.
1936 – Pe atunci în vârstă de numai șase ani, Iliescu învață de la mama lui că igiena e foarte importantă și că, înainte de fiecare masă, trebuie să se spele bine pe mâini de sângele vărsat la revoluție și la mineriade.
1937 – 1949 – În timpul anilor de școală, Ion Iliescu are ocazia să aprofundeze două limbi străine de circulație internațională, care îi vor fi extrem de utile mai târziu în cariera de politician: franceza cu accent rusesc și engleza cu accent rusesc. Învață în particular și germana cu accent rusesc, însă nu foarte bine, deoarece nu-i ieșea deloc accentul.
1950 – Ion Iliescu ajunge la Moscova, pentru a studia la Institutul Energetic. Probabil că și există imagini din acea perioadă cu Iliescu, surprinse de vreun rus care avea cameră video montată pe bordul mașinii.
1953 – Ion Iliescu devine membru al Partidului Comunist Român. De fapt, PCR era singurul partid în care se putea înscrie, deoarece ca să intri într-o altă formațiune politică trebuia să ai domiciliul stabil într-un penitenciar.
1960 – Toată lumea observă că Ion Iliescu și soția lui se înțeleg extrem de bine, ca secera și ciocanul.
1971 – Temându-se că-i face concurență, Ceaușescu îl trimite pe Ion Iliescu în funcția de vice-președinte al Consiliului Județean Timiș. Se pare că în epocă asta era soarta care-i aștepta pe toți opozanții regimului. Mulți dizidenți rememorează cu groază calvarul prin care au trecut în timp ce-și ispășeau pedeapsa, la conducerea câte unui consiliu județean.
1984 – Ion Iliescu este numit director al Editurii Tehnice, devenind cel mai puternic om din toată Editura Tehnică. Ca director, Ion Iliescu avea o putere extrem de mare, fiind capabil să grațiezepe cine dorea și chiar să cheme minerii pentru a-i dispersa pe opozanții lui din cadrul editurii.
1990 – Minerii pe care îi chemase Iliescu la București primesc o pedeapsă exemplară pentru violențele comise în Piața Universității: sunt trimiși înapoi în mină, ca să muncească la fel ca până atunci.
2004 – Ion Iliescu își dă seama că-l place pe Vanghelie, deoarece nu are proprietatea termenilor, iar el, comunist fiind, nu crede în proprietate.
Publicat în Cațavencii, nr. 9(87), 2013
