Telocitele, celulele care au uimit site-urile coreene de bunjee-jumping și comunitățile chinezești de teleshopping, au ajuns subiect de reportaj. Inventatorul lor și singurul pămîntean care le-a văzut la microscop e, desigur, Laurențiu Popescu, zis Don Lorenzo, tartorul științei medicale românești, un savant care a fost recompensat pentru cercetările sale în domeniul colegilor de serviciu cu numele conspirativ "Preda". De astă dată, telocitele au fost introduse într-un material de televiziune, la fel cum ar fi introdus Bănel Nicoliță într-o finală Real-Barcelona.
Transpusă în imagini, povestea acestei fantasmagorii științifice fără martori și-a putut atinge marginile cele mai gogonate. Cu vocea unui naș mafiot dedicat Premiului Nobel, Don Lorenzo spune istoria propriului său geniu, împiedicat să răzbată și să salveze omenirea de la infarct miocardic. Șobolăneii albi de la Institutul “Victor Babeș” îl acompaniază pe acest Pasteur al Direcției a IV-a, agonizînd în prim-planuri pe monologul lui șoptit. Invenția lui Don Lorenzo face furori în institute asiatice de care n-a auzit nimeni, dar autorităților de la București nici că le pasă. Așa au fost abandonați de statul român și Cioran, Eliade, Ionesco, Palade, zice vocea, iar pe ecran apar cele patru celebrități, într-o înșiruire din care nu lipsește decît informatorul Preda. Documentarul e bîntuit de fantoma Premiului Nobel pentru Medicină, care e pus să dea tîrcoale, ca un cîine vagabond, savantului cu epoleți. Telocitele, la rîndul lor, apar în fotografii retușate ca la nuntă, zîmbind ca proastele sub direcția artistică a celebrului Adobe Photoshop.
Omenirea stă cu sufletul la gură: în curînd, Don Lorenzo o va scăpa de infarct, de cancer, de SIDA, ba – dacă se forțează un pic -, chiar și de datorii. Telocitele se arată a fi așa de prețioase, încît, cu toate că nu există, trebuie descoperite.
Publicat în Cațavencii, nr. 9(87), 2013
