Mai vedeai, înainte, pe la congresele și convențiile partidelor niscaiva artiști și oameni de cultură neștampilați politic, invitați ca să dea bine, să facă galerie sau măcar ca băgători de seamă, din partea societății civile. De vreo doi ani încoace, numai partidele în curs de înființare mai fac asemenea invitații, cam cum se întîmplă la circurile mici care în prețul biletului îți mai arată o femeie cu barbă, un înghițitor de flăcări și pe cîte un Zampano de provincie care-și rupe lanțul de pe piept, umflîndu-și plămînii, la intrare. Partidele mari nu se mai încurcă cu asemenea invitați.
Vin cu artiștii lor și cu oamenii de cultură pe care și i-au arondat – în rol de majorete ideologice. PDL-ul lui Blaga n-a riscat să-i invite la Romexpo pe intelectualii lui Băsescu, cîți or mai fi, ca să nu se uite pedeleștii de rînd în gura lor și să voteze altfel decît li s-a spus. Peneliștii lui Antonescu s-au păgubit și ei de prezența intelectualilor cu dileme doctrinare, care ar fi putut avea alergie la crini, iar pesediștii lui Ponta au preferat să nu invite nici măcar oameni de cultură cu vederi de stînga, de teamă ca printre ei să nu apară și unii care să strice spectacolul, întrebîndu-l pe președintele în curs de realegere al PSD-ului ce-i mai face doctoratul. Sau alții care să se mire de ce-l aplaudă pesediștii cu atîta înflăcărare pe Adrian Năstase. Fiindcă, oricît de mare, bucuria că Năstase a ieșit întărit de unde-a fost nu schimbă datele parcării sale. Cu sau fără tentativa lui de sinucidere, fostul președinte al PSD-ului n-a intrat la mititica în urma vreunei lupte de idei, ci după ce a pierdut un război de drept comun.
Publicat în Cațavencii, 16(94) 2013
