M-aș înscrie și eu, că am atîtea restanțe la întreținere, în Oculta Mondială, da’ nu știu cu cine să iau legătura.
Mie îmi place mult Andrei Pleșu, și cum scrie, și ca bărbat conceptual, pentru că nu eu nu suport slăbănogii cărora le simți la o adică, la un blues, oasele iliace în loc de altceva. Cred totuși că referindu-se la alter egoul său de bon viveur, nu trebuia să-l numească „fratele-porc“. Am și eu, cînd e lună plină, un alter ego din ăsta, așa, mai expandat; da’ cum ar fi să-i zic – Doamne, iartă-mă – „sora-scroafă“?! Că, în fond, țin la ea și m-a scos din multe belele.
Oare Oculta Mondială o fi totuna cu Francmasoneria? N-aș crede, că la ce francmasoni avem noi, Oculta ar produce numai tingiri, cazane de aramă și patru șervețele parfumate la un leu.
Dacă ar trăi mama și-aș întreba-o, cum se-ntreabă azi una-două, „Tu cu cine faci banking?“, cred că mi-ar trage două palme de-aș vedea stele verzi, fiindcă pe vremea ei asta însemna să ieși noaptea, după ce-adormeau părinții, la portiță, pe laviță.
Cea mai mișto și mai proaspătă manea pe care-am auzit-o într-un restaurant la Piața Gorjului începea astfel: „Off, off, off, shore, Afrodito / Ți-am dat bani și am belit-o!“. Tarafu’ venea din Cipru.
(va urma)
