În Rio de Janeiro al anului 2004, în timp ce locuitorii din centru joacă fotbal pe plajă, la Copacabana, mîndri și bucuroși că Ronaldo „Dințosul“ le-a făcut Naționala campioană mondială, în Cidade de Deus, favelele metropolei, concitadinii lor mai săraci abia își duc viața de pe-o zi pe alta, fiindu-le frică și să traverseze strada. E într-adevăr Orașul lui Dumnezeu, adică oamenii care au ghinionul să locuiască aici trăiesc cum o fi, lăsați în plata Domnului. A domnului Waldemar, mai exact, un interlop violent recent ieșit din pușcărie, care s-a răzvrătit împotriva fostului său protector, Nașul famigliei de vînzători de prafuri, și face legea în cartier după cum îl duce capul, trăgînd cu pistolul cînd, cum și în cine poftește.
Wilson Rodrigues trage și el. Cadru după cadru, prin obiectivul camerei, din poziția de fotoreporter de teren periculos. Fostul Buscapé „Petardă“, puștiul evadat din mahala care a renunțat la poreclă ca să se rupă de trecut și și-a transformat pasiunea în profesie, se mai întoarce din cînd în cînd în ghetou ca să fotografieze luptele de stradă dintre bandele rivale, profitînd și de vechea amiciție cu jupînii găștilor criminale. Cariera sa de fotograf de cadavre pe prima pagină a ziarelor are însă niște critici importanți: pe lîngă fiica adolescentă, care îl înfruntă des pe tema moralității a ceea ce face, mediatizînd și perpetuînd violența, propria conștiință. Buscapé/Wilson iese din această dilemă în momentul în care se decide să-și divulge secretele și să ajute, cu toate riscurile, o jurnalistă de investigație hotărîtă să facă publică rețeaua de infractori care, deși terorizează cartierul de atîta vreme, e tolerată de Poliție cu o pasivitate foarte suspectă.
Cidade de Deus: A Luta Não Para este sequel-ul filmului brazilian lansat în 2002 și multiplu nominalizat la Oscar, cînd chestia asta încă mai însemna ceva. Povestea vieților celor ce-au supraviețuit întîmplărilor sîngeroase din film, de la norocosul protagonist narator la polițistul corupt ajuns mare șef, secretar de stat la Interne, se reia după douăzeci de ani. Primul episod începe ca și filmul, cu imaginile-simbol ale găinii jumulite și tranșate gata de-aruncat în oală, metaforă pentru soarta micului infractor condamnat la moarte din momentul intrării în bandă, cu executarea suspendată între un prezent nesigur și un viitor incert.
Dacă filmul era sălbatic, intens, plin de viață, părea real, ca un reportaj/documentar în centrul evenimentelor, din perspectiva unui martor ocular care privește prin lentila aparatului foto conflictul interlop, serialul a ieșit cam neconvingător, nu mai are zvîcul inițial, pare cel mult o copie ștearsă a originalului. E ca un fost fotbalist celebru care a îmbătrînit și mai joacă din amintiri, fără inspirația, elanul și entuziasmul din tinerețe, cînd nu dă sfaturi sonore de pe margine coechipierilor din teren.
Cidade de Deus: A Luta Não Para / City of God: The Fight Rages On, 2024-, dramă specific sud-americană, incursiune în lumea criminală a suburbiilor din Rio, inspirat de filmul creat de Fernando Meirelles după romanul omonim scris de Paulo Lins, șase episoade de 46-55 de minute, difuzat de Max.
1.873 de vizualizări
