Cînd mai făcea cîte una de-ale lui, de-i lua partidul dreptul la semnătură în Săptămîna, C.V. Tudor propunea forurilor o demascare patriotică sau vreo cîntare a realizărilor, să iasă basma curată.
Terminase Barbu cu La judecata de apoi a poeților, în care dădea în gît tînăra generație, și ce-i vine lui CVT? Să-i dea și el în gît pe prozatori. Și publică un text bășicat în foaia lui Barbu și a Securității despre tinerii scriitori care-și bat joc de omul nou și de idealurile socialismului. Dă el și vreo cîteva exemple de autori care întinau cu șopîrle idealurile și, la sfîrșit, face o listă cu prozatorii pe care-i luase în colimator, promițînd să-l dea în vileag pe fiecare în parte. Erau pe lista lui cam toți optzeciștii și ce mai găsise C.V. Tudor pe de lături. În numărul următor, nimic! Nici măcar o notiță demascatoare. Careva de la cenzură prevenise forurile că 90% din tinerii prozatori erau pe lista din Săptămîna. Să fi fost un 20, hai 30%, mai treacă-meargă, dar dacă-i puneau pe toți ăștia la index, cum propunea vigilent poetul, rămînea literatura română fără prospături.
Publicat în Cațavencii nr. 18 (96), 2013
