ALEXANDRU  SPAHIU: „S-ar putea ca în primul tur la Paris să fie o prezența mai mică decît la precedentele prezidențiale, cauzată de deja celebrul «N-ai cu cine»“

Imediat după alegerile din Franța, i-am propus să discutăm și despre cele din România, cînd le-o veni timpul. Le-a venit. Cu Alexandru Spahiu, fost inspirat agent de bursă și fost director de bancă în Franța,  poți să nu fii de acord, dar o discuție cu el „pe politic“ are întotdeauna nerv și nu poți să nu recunoști că Spahiu nu vine niciodată cu vreo agendă ascunsă. De fapt, nu vine cu nici un fel de agendă, îți spune ce-i în gușă, și-n căpușă, totdeauna documentat, totdeauna acid și despărțind totdeauna categoric laicitatea statului de treburile Bisericii. Iar acum, dezamăgit de calitatea pretendenților.

Cristian Teodorescu; De cîți ani ești diasporean?

Alexandru Spahiu: De 45.

C.T.: De ce mai votezi la alegerile din România?

A.S.: Nu mai votez din 2004, cînd am ales opțiunea proastă și am văzut rezultatele. Nu trăiesc în România, viața mea de adult mi-am petrecut-o în Franța. Grila mea de lectură, prioritățile mele sînt diferite de ale unei persoane care trăiește în România. Nu mă confrunt cu aceleași probleme cu care se confruntă populația României. Deci mă abțin.

C.T.: Te-oi fi abținînd, dar opinii ai, ca tot românul, nu?

A.S.: În opinia mea, nici unul dintre candidații vizibili nu are „statura“ unui șef de stat. Dar nu se diferențiază cu nimic la acest punct de actualul președinte. Care totuși a fost votat în două rînduri. Poate pentru statura lui de portar sau liftier la Primăria Sibiului. Cei care l-au susținut vocal prin presă aplică acum aceeași tactică pe care au aplicat-o și în cazul lui Traian Băsescu. LLL! (Linge, Lasă, Linșează.) Charismatici candidații? Cam cît o stridie. Capabili să mobilizeze un popor pentru o cauză națională? Nici unul. Răsfoind „programele“ apărute pînă acum nu am găsit nici o idee nouă, curajoasă, disruptivă. „Se grefează de toate astăzi. Rinichi, brațe, inimi. Mai puțin coaie, din lipsă de donatori“, spunea Jacques Chirac. Lipsa de curaj politic se traduce prin aceleași vorbe atît de folosite în toate ocaziile, încît au devenit inaudibile: UE, NATO, fonduri europene, securitate. Au trecut aproape două decenii de cînd România a aderat la aceste organizații. Poate a venit timpul unor discursuri din care să reiasă că această poziție e deja integrată și asimilată. România și-a creat de mult timp anticorpii care să împiedice o schimbare de traiectorie. Avem parte, în schimb, de cruci, popime, pupat moaște, parteneriate cu Biserica. Culminînd cu prostănacul Geoană, în viziunea căruia „România nu poate exista fără Dumnezeu“. Aștept filozofii și/sau lingviștii să ne explice această declarație.

C.T.: Nu te întreb cu cine ai vota dacă te răzgîndești. Doar cum vezi de la Paris candidații mai importanți la președinția țării. Primul în sondaje – Marcel Ciolacu?

A.S.: Marcel Ciolacu, omul „normal“, ca și fostul președinte François Hollande. Social-democrat și el. Cu mai puține studii și incapabil să producă o anaforă (celebra „Moi, Président de la République“) într-o dezbatere televizată. Omul pe care alunecă – pînă în acest moment – toate acuzațiile. Unele de un consternant ridicol – limba engleză, pantofii cu talpă roșie, nota la Bac. Altele mult mai serioase – lipsa unei pregătiri care să-l facă să înțeleagă complexitatea problemelor cu care se confruntă o țară, posibilele coluziuni cu diverși oameni de afaceri –, dar fără nici o urmă de probă concretă. Ciolacu este produsul unui partid îmbătrînit, care în 2024 face același tip de politică pe care o făcea în anii 2000, ignorînd schimbările lumii și ale corpului electoral. Faptul că a rămas cel mai puternic partid din țară dovedește că în România e nevoie de un partid social-democrat. Unul real, care să aibă curajul să-și asume și să implementeze o adevărată politică de centru-stînga.

C.T.: De la locul 2, sondajele încep să se bată cap în cap. Lasconi?

A.S.: Douăzeci de ani de PRO TV lasă urme. Creierul spălat și lozincile attrape-tout. Am văzut timp de zece ani la ce duce „experiența“ unui primar de orășel de provincie. Cum celebrarea de căsătorii civile nu este una dintre atribuțiile prezidențiale, iar parcul de la Cotroceni are destui grădinari care să se ocupe de furnici, cred că pentru alegători cea mai bună opțiune ar fi să o lase pe doamna Lasconi încă vreo cîteva mandate în fruntea Primăriei Cîmpulung și în rolul de coregrafă-șefă a USR-ului. Nu o văd la Cotroceni decît cu ocazia Zilelor Patrimoniului.

C.T.: Independentul Geoană?

A.S.: Mircea-Fără-Partid. Un fel de Iohannis bis. Poate un pic mai vocal, poate un  pic mai abil la „internațional“ dacă excludem posibilitatea unei monumentale gafe cum ne-a obișnuit. Sau a vreunui atac paranormal cu „flacăra violet(ă)“. Deci un președinte care, în lipsa unui partid, va petrece cinci ani ștampilînd legi, tăind panglici și depunînd coroane. Bătrînul Ion Iliescu a avut perfectă dreptate cînd l-a numit prostănac. Mă întreb, la vederea sondajelor – foarte volatile – care îl creditează cu 11-17 procente, cine sînt oamenii care l-ar putea alege pe prietenul și obligatul semianalfabetului Vanghelie și al fostului pușcăriaș Vântu. Viața politică a lui Geoană nu a început cu rolul său de portavoce secund al NATO. Pesedist de frunte (2001-2014), fondator, împreună cu Marean Vanghelie, Cătălin Voicu și Oana Mizil, al Partidului Social Român (2015-2018). O fi fost imun la „Ciuma Roșie“?

C.T.: Auristul Simion?

A.S.: Populist, naționalist, extremist, xenofob, antisemit, homofob. Cu siguranță. Simion, precum coada de șase kilometri la moaște, este imaginea enormelor deficiențe ale liftierului Iohannis și ale guvernelor care s-au rotit la putere în ultimii zece ani. Este, ca și reprezentanții extremelor din Occident, rezultatul lipsei totale a unui discurs critic la adresa UE și a unor politici interne sau a lipsei lor, prost sau deloc explicate. Dacă singur sau cu ajutorul unei încă nedovedite conspirații Hrebenciuc-PSD, Simion ajunge în turul doi, va fi o palmă pe obrazul multor politicieni și al unei mari părți din media care, aidoma doamnei Clinton, i-a considerat pe alegătorii lui Simion „a basket of deplorables“.

C.T.: Generalul (r) Nicolae Ciucă?

A.S.: În ceea ce îl privește pe generalul în rezervă și mărețul său partid, încep prin a-l cita pe fostul prim-ministru francez Michel Rocard: „În materie de catastrofă publică, de fiecare dată trebuie privilegiată prostia, nu complotul. Prostia e la îndemîna tuturor, deci larg răspîndită. Complotul necesită multă inteligență și organizare, deci este foarte rar“. Este generalul (r) Ciucă real? Eu nu cred pînă nu-l ating cu mîna și constat că nu-i un gol abisal sau o imagine generată de o Inteligență Artificială. Deși Ciucă și inteligența – fie ea și artificială – e deja un oximoron. Ca să ajungă în turul doi, Ciucă „La voix de son/ses maîtres“ ar avea nevoie de cîteva ședințe de exorcism: „Ieșiți din corpul meu Klaus Werner, Rareș Bogdan, Frați Murari…“. Poate alegătorii vor face dovadă de caritate creștină și îl vor lăsa pe general să-și continue, cu eroismul deja celebru, opera literară. Cît mai departe de politică.

C.T.: După locul doi, această creangă cu patru ocupanți, în funcție de sondaje, mai sînt cîțiva – procente puține, dar vocali. Cristian Diaconescu?

A.S.: Slalomul PSD, UNPR, PMP Băsescu-Udrea îl descalifică total. Păcat. Era unul dintre puținii capabili să lege mai mult de două propoziții în limba română.

C.T.: Candidatul UDMR-ului, Kelemen Hunor?

A.S.: Un candidat din altă ligă. Singurul, în opinia mea, care se apropie de standardele occidentale. Oscilînd undeva între centru-dreapta și o dreaptă ușor conservatoare, ar putea fi cea mai bună –dacă nu singura – opțiune pentru cei sătui de submediocritatea celorlalți candidați.

C.T.: Ex-penelistul Ludovic Orban?

A.S.: Ha, ha, ha. E o întrebare sau încerci să mai introduci o doză de umor?

C.T.: Crezi că va fi înghesuială la urnele din Paris?

A.S.: Întrebarea cea mai dificilă. Vînată de mai toți candidații, „diaspora“ a jucat un rol important în alegerile prezidențiale. Sînt mulți factori de care depinde participarea. S-ar putea ca la Paris în primul tur să fie o prezență mai mică decît la precedentele prezidențiale, cauzată de deja celebrul „N-ai cu cine“. Sau poate exact contrariul dacă „Ciuma Roșie“ funcționează și de data asta. Rezultatul grupării celor trei tururi de alegeri în trei săptămîni, indiferent de locul în care se votează, ar putea să ducă la o participare extrem de redusă.