Umbra generalului în mediaplan

Când generalul cu prea multe stele Florian Coldea a dat de belea, în jurul lui s-a făcut gol pe o rază de câteva cartiere conspirative. În primăvara cu temperaturi amestecate, dar și în vara caniculară s-a tremurat vârtos. Se tremură vârtos și acum, dar măcar temperaturile scăzute mai maschează motivele reale. Mulți dintre cei aflați pe lista scurtă de amici, complici și beneficiari se întreabă, foindu-se nopți la rând, dacă e mai bine să plece destul de definitiv în țări mai calde sau ajunge doar să-și tragă peste cap o plapumă mai groasă, care să-i ajute să zboare pe sub radar.

Politalentat, multilateral dezvoltat, generalul Coldea nu s-a limitat la măsluirea justiției, fie ca atotputernic șef al SRI, fie ca civil plin de relații și avantaje puse deoparte. Ajungând să creadă singur în faima pe care i-au creat-o piariștii, Florian Coldea și-a băgat coada aproape peste tot, nerămânând domeniu în care să nu pretindă, contra unui onorariu generos, că ar fi expert.

Dacă rămânea doar pe Justiție, dacă se limita la extorcarea afaceriștilor naivi, Coldea ar fi zburdat grațios încă mulți ani de-acum înainte. Nici un partener – strategic au ba – nu s-ar fi sesizat, nu ar fi fost deranjat. Doar că mareșalul intelligence-ului românesc devenise nesățios. Nu se mai sătura de milioane, cum nu se sătura, pe vremuri, să se dea în tiribombe la Disneyland, alături de Sebi Ghiță și de familia acestuia. Or, cât poți să-i storci pe inculpați, mai ales dacă fluxul de dosare spectaculoase a tot scăzut, de când SRI n-a mai avut protocoale cu parchetele?

Așa că, mai mult de nevoie, sărăcuțul, Florian Coldea a început să intre pe terenuri rezervate de băieți mai mari, de golani mai hârșiți și mai teritoriali. Cum ar fi, de exemplu, energia. Poate că ar fi lucrat și el, ca fostul lui partener, Petrov, pe șmenuri iberice, da’ nu mai era loc. Loc era pe șmenurile chinezești, teren aproape virgin, de care fugea orice băiat deștept. Coldea n-a fugit. Unii spun că n-ar putea fugi, în general, că-l trag în jos fireturile, onorurile și că și-ar fi scrântit niscaiva oscioare, de la atâtea avansări premature. Alți ar fi insistat pe partea aia în care doar băieții deștepți fug de afacerile din energie făcute cu chinezi și că de aia n-a fugit Coldea, nu pentru că nu putea. Oricum, însă, cert este că nivelul maxim al exasperării americane l-a prins pe Florian Coldea periculos de aproape de fotovoltaicele și bateriile chinezești. Și nu doar de baterii, ci și de telefoane, routere, mașini electrice, antene de telecomunicații și câte și mai câte.

Cum, însă, în UE nu poți să-i acuzi pe oameni pentru că scot un ban aproape cinstit oferindu-și serviciile celor care produc cea mai mare parte din bunurile cumpărate de europeni, niște dosare revoltătoare cu intervenții inacceptabile în sistemul judiciar sunt binevenite.

Mai interesant e că, pe lângă stelele lui Coldea, încep să tragă spre linia orizontului, în picaj aproape liber, și stele mai civile, care au strălucit pe cerul lumii bune mai bine de două decenii. În lumea publicității, de exemplu, e o tăcere de început de pitch. Pe seceta asta, când toată lumea ține cu dinții și cu discount-urile de clienți, nu puțini se întreabă dacă vor putea, totuși, să absoarbă moștenirea lui Felix Tătaru, care a dispărut complet misterios de pe lista prestatorilor în campaniile electorale și nici pe comercial nu se mai simte chiar așa de bine. Alții, mai îndrăzneți, visează cu ochii deschiși la portofoliul Mihaelei Nicola. Cică o fi supraviețuit ea unor căderi spectaculoase, de-a lungul timpului, dar asta chiar s-ar putea să-i fie fatală. Deh, speranțe de oameni cărora nu le-au trecut nici azi frustrările din vremea în care numele câștigătoarei celor mai bănoase conturi de publicitate venea în plicuri galbene, prin curier special.