Sindromul durerii care se simte la buzunare

Dacă l-ar durea gura cînd minte, G. Simion s-ar ține tot timpul cu mîinile de fălci. Acum, de-un exemplu, îi atacă, chipurile, pe ruși și zice că România s-ar simți mai bine dacă s-ar întoarce la monarhie. Să-i fi ciripit vreo păsărică angajată la SRI sau vreun papagal voiajor pe ruta Kremlin-București: „Înjură-i, Simioane, pe ruși ca să nu se mai prindă nimeni ce vrei tu cu neutralitatea, cu nema ajutor pentru Ucraina și cu plecăciunile de i le-ai făcut lui Trump că a scos România de pe lista țărilor de n-au nevoie de viză pentru America“?

Cum însă gura nu-l doare cînd minte, dacă cîrpește vreo minciună Simion își mișcă ochii stînga-dreapta, dreapta-stînga, ca ștergătoarele de parbriz, de frică să nu se prindă cei ce l-au votat și alți fraieri care-l cred că umblă să-i aburească, cum a făcut cu promisiunea caselor de 35.000 de euro.

Cine l-a sfătuit să nu deschidă gura înainte de primul tur al alegerilor ăstora știa că Simion n-are convingeri, ci doar vorbe cu care să amenințe, să înjure și să porcăiască și că atunci cînd întinde brațul vrea să-și bușească interlocutorul, nu să dea mîna cu el. Dacă s-a văzut călare pe aproape patru milioane de voturi, lui Simion i-o fi intrat în cap că a sosit momentul să facă declarații ca să vadă lumea ce deștept e și cum le știe el pe toate.

La prima lui întîlnire față în față cu Nicușor Dan, Simion s-a tot uitat la adversarul lui ca găina la soare, simțind că ăsta e cu zece trepte deasupra lui la toate capitolele. La fel ca hoțul care strigă „Hoții!“, Simion a tot încercat să-l prindă cu fofîrlica pe contracandidatul lui, dar unde nu-i fofîrlică, n-a avut cu ce-l prinde, așa că și-o fi zis că dacă vorbește mai tare se ia lumea după bălmăjelile lui, ca pe stadion, unde nu contează ce dobitocenii și insulte spui, ci cît te țin bojocii.

Ce-ar fi însă dacă i-ar lua migrenele pe cei ce-l aclamă pe Simion ori de cîte ori ăsta îi minte? Vă dați seama cîți concetățeni de-ai noștri ar umbla cu punga cu gheață pe la întruniri politice să și-o lege de scăfîrlie cînd îi aplaudă minciunile lui Simion? Cum însă nici minciuna nu doare, iar credulitatea nici atît, singura chestie pe care o simt cei de mai sus în împrejurările pomenite mai devreme e lovitura la buzunare. Lovitura care se produce chiar în timp ce Simion minte prin interviuri și în direct la TV. Aia care te obligă să constați că minciunile lui costă, încît ce-ai cumpărat ieri cu un leu nu iei azi decît dacă scoți cu un leu mai mult din buzunar. Nenorocirea e că loviturile astea nu au loc selectiv, ci ne învinețesc pe toți, chiar și pe cei care se țin deoparte, crezîndu-se imuni la ciomăgeli de-astea.