A spus adevărul. Doar că era într-o funcție oficială, așa că adevărul se numește gafă. Adevăr + gafă = demisie. Fostul șef al Casei Naționale de Sănătate. Dom’le, cînd Ponta se-nțelege cu Băsescu o fac pînă la capăt.
Reporter: „Ca urmare a adresei Departamentului de Sănătate Publică al Administrației Prezidențiale, prin care domnul consilier prezidențial Virgil Păunescu îl numește membru în Consiliul de Administrație al Casei Naționale de Asigurări de Sănătate pe dl dr. Lucian Duță, apreciem următoarele: Această numire este o gafă a Administrației Prezidențiale. Este o numire specifică organizațiilor mafiote. Consilierul prezidențial Virgil Păunescu a deținut, la rîndul său, funcția de președinte al CNAS pentru numai 29 de zile, în anul 2000.” Credeți?
Doru Bădescu: Acum, ce să mai vorbim? A trecut. A durut. A trecut.
Rep.: Dar credeți în ceea ce ați scris?
D.B.: N-am scris eu.
Rep.: Dar cine a scris?
D.B.: Cei de la secția de presă.
Rep.: Este conform cu gîndirea dvs.?
D.B.: Ce să mai vorbim acum? Nu mai sînt șeful Casei.
Rep.: Am înțeles, dar vă întreb dacă credeți ce au scris unii și dvs. ați semnat.
D.B.: Se fac multe speculații pe tema acestei demisii. Eu vreau să vă spun un lucru. Nu mă interesează decît ca instituția să funcționeze. Altceva cred că nu are importanță. România nu suferă din cauza unui funcționar. Am condus inabil instituția, nici o problemă, există unul mai bun.
Rep.: Pe mine mă interesează dacă retractați acum de frică.
D.B.: Ceea ce pot să vă spun este că acel comunicat a fost scris în termeni ce lasă de dorit.
Rep.: Deci credeți.
D.B.: Ce să cred?
Rep.: „Prin această numire nu se dorește decît scandal și diversiune instituțională. Conducerea CNAS își rezervă dreptul de a nu întruni ședințele Consiliului de Administrație, pînă la retragerea acestei nominalizări scandaloase și, în același timp, dubioase.”
D.B.: Ce să mai spun acum? Nu mă mai interesează. Ce-a fost a fost.
Rep.: Acum sînteți demis, ce vă mai pasă? Spuneți-mi și mie, sînteți responsabil sau nu? V-au dat jos mafioții?
D.B.: Nu mafioții, dar am călcat pe un mușuroi.
Rep.: Dar credeți, dom’le, că ăștia sînt mafioți sau nu?
D.B.: Vă rog eu, vă rog din suflet, ce să mai spun acum, ce mai contează ce cred? Ce cred eu este călcat în picioare. O viață de om, uite-așa.
