Mihai Radu vs Simona Tache: Despre anotimpuri

Vara pe deal

– Cît urăsc vara! Doamne, cît urăsc vara!

Numai o femeie poate să-și dea atîta importanță încît să urască un anotimp. Mai sînt și gagicile scîrbite, care consideră că nu trebuie acordată unui anotimp atîta atenție și care asertează, plictisite de rotirea Pămîntului în jurul Soarelui și de înclinația axei sale:

– Mm, prefer iarna.

Sau:

– Deși sînt născută vara, nu mă omor după ea.

Din tonul ei îți dai seama că nu preferă nici iarna, însă o face doar așa, ca să se simtă prost vara.

Femeile au, oricum, o relație ciudată cu anotimpurile și condițiile meteo.

– Oo, ce vreme frumoasă, hai să profităm de ea! – zice într-o dimineață, deschizînd ferestrele.

– Dar eu nu vreau să profit de ea. Dacă ea ne invită la plimbare, bine, dacă nu, nu! – îi spui tu, încercînd să profiți cu perversiuni de o oră de somn în plus.

Cred că femeile înnebunesc cînd aud la televizor că "primăvara s-a împodobit în culori vii". Țoapa dracu', păi ea nu știe că nu se poartă culorile vii anul ăsta?

Sau cînd aud că "țara s-a îmbrăcat într-o mantie argintie". Hă-hă, ce proastă e țara și iarna. Păi, nu se mai poartă mantie din 1843, țăranco! Și de ce, mă rog, e argintie, ai furat-o de la un magician? Ha-ha-ha…

Iarna reacționează și ea cum poate la aceste atacuri. Spre exemplu, îi învinețește nasul atît de tare încît îți pare că e bătută. Iarna, pe stradă, ai senzația că fiecare bărbat este o brută care și-a scos victima la plimbare, o victimă docilă, umilă, care și-a învățat lecția și care îl ține supusă de de braț. E un spectacol uluitor!

Lasă-mi, iarnă, pomii verzi!

Cel mai mult și mai mult, bărbatul iubește iarna. Dacă în celelalte anotimpuri te mai înțelegi cu el, când vine iarna își pierde mințile total. În primul rând, umblă în chiloți prin casă și crapă toate geamurile de zici că l-a lovit o boală psihică rară, care se manifestă prin deschis compulsiv ferestre. Nu contează că afară sunt minus 100 de grade, lui îi e cald și are bufeuri.

În al doilea rând, și din casă iese tot aproape în chiloți, în ciuda scandalurilor cumplite și a încercărilor tale disperate de a-i strecura o izmană pe sub blugi. Când se întoarce, are febră și muci și tot tu tre' să faci șanț între bucătărie și camera în care zace ca o pleașcă între cearșafuri, cărând găleți de ceiuțuri. Pe de o parte, e nasol, pentru că tot ce mai poate e să schelălăie ca un cățel (schelălău, schelălău…), după un paracetamol sau o frecție, pe de alta, e bine, pentru că măcar nu mai poate să deschidă geamuri.

În al treilea rând, de departe cel mai grav, bărbatului îi place foarte mult să se joace în zăpadă. Dar nu oricum, ci cu femeile. Joaca prin zăpadă cu femeia se cheamă (în unele zone ale țării) "mozol" și înseamnă să o trântești la pământ, ca un animal, și să începi s-o freci pe față cu bulgări. Apoi să îi bagi gheață pe spate, pe sub haine, în timp ce o îndeși cu capul într-un minunat morman de nea. Și, în timp ce ea se sufocă, plânge cu muci, horcăie și îți cerșește disperată milă, tu să râzi ca un descreierat, pentru că – nu-i așa? – nimic nu e mai funny decât o femeie care nu mai poate să respire din cauză că un dement i-a băgat zăpadă în nas, în gură, în urechi și, în general, în toate orificiile.

Joaca în zăpadă e un sport pe care bărbatul îl adoră de mic. Bebelușii de sex M născuți iarna nu sunt scoși din casă până nu vine primăvara. Le e frică mamelor să nu-și ia un "mozol" dacă rămân singure cu ei în zăpadă.