Reforma și contrareformă

Chiar dacă nu e fără de cusur, ideea fixă a lui Bolojan, cu datul afară și eliminarea de posturi de prin administrația locală, nu e deloc rea, ba chiar necesară. Putem discuta până la anul despre situații particulare, despre modul în care se fac aceste reduceri, despre faptul că acest Mr. Angry Bird de la Oradea nu știe cu bisturiul și că datul afară de oameni nu e ceva ce se face aplicând niște procente across the board. Putem face asta, fără îndoială, și putem găsi o sumedenie de situații unde măsurile propuse vor crea nu doar economie la buget ci și probleme de funcționare.
E absolut adevărat că o astfel de reformă trebuie gândită în detaliu și adaptată în așa fel încât să nu creeze situații de blocaj.
Nu suntem în situația asta. Nu suntem în fața unei propuneri care să se fi născut din analiza unor sute și mii de cazuri particulare. Nu avem o soluție chirugicală, care să asigure și reduceri de costuri și faptul că nu va exista unitate administrativă care să nu intre în blocaj. O astfel de măsură ar fi însemnat un nivel de cooperare absolut exemplar și unitar din partea primarilor și șefilor de Consilii Județene. Ceea ce, să fim cinstiți, nu se va fi întâmplat vreodată. Dacă toți acești șefi de instituții din administrația locală ar fi vrut să facă reformă și economie la buget, nu am fi fost azi în situația asta. Dacă e ceva care să caracterizeze primarii și șefii de Consilii Județene, asta e mai degrabă capacitatea de a găsi portițe, de a găsi excepții, de a umple instituțiile pe care le conduc cu sinecuri și căzături din rândul rudelor, prietenilor ori colegilor de partid. Nu peste tot, că există și excepții, însă ele nu fac decât să confirme regula.
Iar dacă tot e să fim cinstiți, primăriile și consiliile județene au prea mulți încasatori de salariu. Că toți își justifică, în acte, utilitatea? Că toți au ajuns acolo prin concursuri, sanchi, cinstit organizate? Că munca lor este indispensabilă bunei funcționări a instituției? Da, da, bla, bla. Sigur că se vor fi găsit explicații, însă știm cu toții că, în realitate, nu e așa. Știm cu toții cum funcționează lucrurile în primării și consilii județene, în toate instituțiile publice. Nu e vreo legendă, e realitatea dovedită și răs-dovedită în zeci, sute și mii de cazuri documentate.
Cât timp vor exista excepții de la regulă, nu vom putea vorbi de o reformă reală. Mereu se vor fi găsit portițe, posturi unice, proiecte în care lucrează unii dar încasează și alții. Bașca, și dacă se fac reduceri calculate în procente, cine asigură că, să zicem, pleacă 10% care nu merită? Am putea face prinsoare încă de pe acum că, obligați să lase pe liber 10 angajați, un primar X nu va scăpa de pile, ci va căuta, cel mult, să dea afară 10 oameni utili, dar care să nu blocheze complet instituția.
Se vor găsi fel și fel de formule prin care nevoia adevăratului asistat social, cel cu carnet de partid, să fie satisfăcută. Și-apoi, dacă tot e să fie dați niște oameni afară, un număr anume, căci Guvernul lucrează cu cifre, nu cu indici de performanță, foarte posibil vor pleca doar dintre cei fără pile și care, de regulă, mai și fac câte ceva la muncă.
Așadar, e foarte probabil ca reforma nu va fi fost decât o contrareformă, lăsând cetățeanul cu servicii și mai proaste. Practic, o să asistăm la un sublim proces, precum cel cu digitalizarea, cu care toți umblă în gură și pe care toți o implementează numai că, ce să vezi, ca să o implementeze au nevoie de mai mulți oameni, daci fix inversul măcar a unuia dintre obiectivele digitalizării.