În sfârșit! Părea că iubirea de ciolan învinge tot, iar alianța asta de stânga-dreapta va funcționa până la nesfârșit, întru jumulirea bugetelor și accesul la resursele publice. Spre bucuria publicului, însă, apar certurile. Și, odată cu ele, apare și fenomenul turnătoriei, a datului din casă, unul extrem de util bunei funcționări a clasei politice și societății.
Am aflat, fără să ne surprindă prea tare, că Ciolacu i-ar fi zis lui Boloș că îl doar în pluă de deficitul bugetar. Asta după ce Boloș i-ar fi atras atenția că deficitul se duce în cap. Evident că și pe Boloș îl durea tot cam acolo de sărmanul deficit, că altfel n-ar fi plâns doar în poala premierului, ci ar fi ieșit public încă de pe atunci, ar fi făcut scandal, ar fi demisionat sau ceva. Faptul că a înghițit durerea în pluă a lui Ciolacu și și-a văzut de treabă arată nu doar complicitate la durerea-n pluă, dar și o posibilă plăcere.
Mai departe de savoarea acestor dezvăluiri, care ne arată cum a fost și este condusă, de fapt, țara, e important ca ele să nu fie niște gesturi singulare. Ele trebuie urmate de dezvăluiri despre adevăratele combinații, despre cum s-a furat în regim organizat și eficient. Că, pe lângă povestea cu nevoia de stabilitate și cu mult clamata responsabilitate, iubirea dintre stânga și dreapta a fost și este o complicitate. E un gest rațional al unor hoți calificați și bine pregătiți, care au decis să vâneze împreună și să împartă prada, nu să tot încerce să-și ascundă metodele unii de alții. Tocmai de-asta, oricât de dezirabilă e stabilitatea, nevoia unei rotative la putere este uriașă. E nevoie ca unii să vină și alții să plece, iar cei care vin să scormonească și să dea în vileag măgăriile lăsate în urmă de cei care au plecat.
Așadar, durerea la pluă nu e suficientă, nea Boloș, nea Ciolacu. Ori dați din casă cum trebuie, ori luați-vă dracului o cameră și sărutați-vă în continuare acolo unde vă doare.
