Moartea lui Charlie Kirk este o dramă națională pentru că altfel veți fi #anulați

Isteria #cancelculture e una din chestiile cele mai toxice care au mînjit ultimul deceniu. Și folosesc special cuvîntul „toxice“ în loc de „grețoase“ pentru că e hazliu să bați pe cineva cu propriile palme, pardon, arme. Pofta nesănătoasă de-a strivi inamicul social, profesional și, eventual, uman, ducîndu-l prin abuz la sinucidere, a crescut ca o buruiană otrăvitoare pe cîmpii bătuți de activiști și idioți utili. „Prin puterea onanismului intelectual, mă voi sacrifica ofensîndu-mă în numele celor care n-au timp de asemenea prostii!“ era sloganul sub care Torquemazi de mîna a doua își aprindeau rugul destinat ereticilor.

Succesul MAGA și întoarcerea triumfală a lui Donald Trump la Casa Albă s-au hrănit sănătos din ura unei națiuni pentru asemenea apucături neostaliniste împotriva delictului de opinie. Din păcate, ura nu e niciodată o hrană sănătoasă. Ea este și rămîne veșnic un venin, otrăvind fără discriminare – măcar atît, nu? – idei și fapte.

Moartea lui Charlie Kirk, un propagandist MAGA și susținător înfocat al lui Trump, a înfierbîntat motoarele dramei naționale mai rapid decît se răcea nefericitul răposat. Steagurile s-au coborît în bernă, vicele J.D. Vance s-a grăbit să care sicriul și, zelos, n-ar fi pregetat să ia geanta de Glovo și să livreze colivă familiei îndoliate. Desigur, este o evidentă exagerare. Nu, nu faptul că vicepreședintele primei puteri a lumii s-a grăbit să fie cioclu pentru un băiat pe care îl recomandă doar vocea pusă în slujba cauzei și talentul de-a stîrni controverse. Aia e o mișcare perfect normală și naturală pentru că publicul trebuie să vadă că „Avem grijă de cei din tribul nostru!“.

Bine, și cei care nu vor să fie în trib?

„Și de ăia avem grijă!“ Zeci de oameni au fost deja concediați pentru delictul de opinie. Pentru vina de-a nu fi zdrobiți de durerea veștii că un ins a fost împușcat mortal într-o țară în care moartea prin împușcare nu e o tragedie, ci o statistică. Observații benigne precum faptul că ura naște ură sau că e greu să deplîngi moartea unui mucenic apărător al dreptului de-a avea arme de foc în patria masacrelor din școli au dus la #anularea statutului de angajat. Au fost, desigur, și declarații mai aspre. Promite să se ocupe de ele Departamentul de Justiție, care roagă cetățenii să toarne dacă e vorba de străini, pentru că e important să le protejeze libertatea de exprimare #anulîndu-le viza.

Moartea lui Charlie Kirk a dat ocazia autorităților să îmbrace și libertatea de exprimare în giulgiu. E drept, n-au omorît-o de tot, dar i-au pus perna pe față și pe conștiință. Acum, tot ce mai trebuie este ca presupusul asasin să se lepede de toate caracteristicile care-l pun în mijlocul taberei MAGA – rasă, credință și familie – și să recunoască cinstit că se identifica drept mexican emigrant ilegal, spion chinez și feministă transgender lesbiană pe deasupra.

J.S.