Programul „Anghel Saligny“, podul dintre prăduială și faliment

Reforma administrației publice pare să fie marea probă a actualei coaliții, mărul discordiei și firul de ață care, tras cu destulă încăpățânare, poate destrăma tot acest amantlâc bugetar ascuns în spatele dorinței de stabilitate și readucere a țărișoarei pe linia de plutire. Există, însă, o altă mare problemă care macină actuala coaliție, în speță programul „Anghel Saligny“, fost PNDL și în continuare un robinet la al cărui capăt așteaptă toate pușculițele mufate la interesele de gașcă și partid.

Au furat, dar au și făcut

PNDL în trecut și „Anghel Saligny“ în prezent au fost și rămân niște programe prin care politicul și-a asumat aproape deschis sloganul câștigător „A furat, dar a și făcut“. O groază de bani au săpat la gaura din buget, însă a existat mereu explicația, scuza că ceva rămâne în urmă. Localități care se depopulează au înghițit milioane și milioane pe sisteme de canalizare, extindere de rețele de gaze, pe fel și fel de alte investiții care, desigur, pot fi extrem de utile dacă există o resursă bugetară și, mai ales, dacă există o perspectivă reală pentru ca acele comunități să se dezvolte, iar investițiile să fie sustenabile. Toate astea n-au prea contat. Logica în care s-a jucat și încă se joacă „Anghel Saligny“/PNDL a fost aceea a unor sume uriașe, plătite de la bugetul de stat în contul cui decide un ordonator de credite sau altul. Aici a fost, cu adevărat, răsplata pentru primari, nu în salarii și sporuri și bonusuri. Există o sumedenie de cazuri în care proiecte derulate prin „Anghel Saligny“ depășesc valoric bugetul anual al respectivei localități. Marjele de profit au fost uriașe, iar de aceste lucrări și profituri s-au bucurat în cea mai mare parte firme conectate la aparatul de partid. Sunt cazuri, și nu puține, în care firme care nici măcar nu aveau capacitatea de a duce lucrări la bun sfârșit au reușit să câștige contracte, pentru ca apoi să le transfere către alte entități, mai bine dotate și capabile. A fost o ciubucăreală generalizată în urma căreia au rămas, totuși, lucruri palpabile.

Impasul „Anghel Saligny“ e impasul întregului sistem de firme de partid

Miliardele din aceste proiecte trebuie găsite și repuse în economie. Nu puțini politicieni, în special din taberele cu primari mulți, urlă acum ca din gură de șarpe. Și nu o fac de dragul proiectelor și nici măcar al primarilor, cât o fac de dragul economiei-ciupercă ce s-a format pe bugetul de stat odată cu aceste mărețe proiecte. Prăduiala trebuie să continue, căci altfel falimentul bate la ușa multora, în special a acelor companii obișnuite să-și agațe destinele exclusiv în munca cu statul. Iar statul, cel mai bun plătitor din toate timpurile, e pe cale să dea o mega-țeapă multor bugetofagi, chiar și în condițiile în care, în final, se vor fi găsit resurse pentru a achita lucrări.

În birourile politicienilor care contează se negociază intens. Ultimele variante, cele în care se achită doar dacă sumele solicitate au fost trimise spre decontare către minister și numai dacă stadiul lucrărilor a depășit 40%, sunt insuficiente și vor lăsa mulți bugetofagi pe drumuri. Există nu puține cazuri unde lucrările au fost executate chiar în proporție mai mare, însă n-au fost transmise solicitări de plată, ceea ce lasă firmele care execută lucrările cu lopata în mână. Orice încercare de a executa silit autoritatea contractantă înseamnă nu doar niște ani de procese, într-o perioadă în care Justiția e blocată, însă va duce și la cazuri în care, cu dreptatea și cu sentința în mână, firmele nu vor avea ce executa. Cum să execuți o comună cu 1.000 de locuitori, buget de câteva milioane și bunuri de nici atât, când tu ai lucrări executate și neplătite în valoare de zeci de milioane? Pur și simplu, nu vor avea ce executa, dacă se va ajunge acolo. Firmele mari, care au activități diversificate și care produc și din privat, ar putea aștepta și asta vor face, căci n-au altă soluție. Cele care și-au legat însă destinele și profiturile exclusiv de aceste programe…

Reformele se vor transforma în bailout

În prezent se poartă discuții intense între actorii politici. Deciziile de a deconta lucrări executate până în primăvară se vor extinse pentru lucrări executate până în toamnă. Băieții deștepți fac presiuni și, până la urmă, presiunile vor funcționa. Nu pentru toți, căci până și o pauză la un astfel de program, precum „Anghel Saligny“, este echivalentul unei piruete făcute de un elefant pe patine cu rotile. Până la urmă, însă, se vor găsi și niște bani și se vor face plăți. Însă toate aceste plăți nu vor face altceva decât să contribuie la acel zero care, după luni de reforme, impozite, taxe și biruri crescute, se vede tot mai mare în dreptul abacului cu care Guvernul își măsoară rezultatele.