Jurnalule, aveam prima șansă la Nobel și mi l-a suflat o activistă din Venezuela. Bine că nu sînt un moș acru și ranchiunos, altfel aș fi luat-o drept o insultă. Așa, voi face ce fac eu de obicei și voi analiza situația realist, fără mînie și părtinire: e perfect normal ce s-a întîmplat, jurnalule, PENTRU CĂ ASTA FAC ĂIA DIN AMERICA LATINĂ, FURĂ!
Jurnalule, mai ții tu minte cînd spuneam că trebuie să eliberăm Groenlanda? Ei bine, am aflat că drumul cel mai scurt trece prin Norvegia. Și dacă Bush îmi împrumută chitanțele, cred că aflu că au și arme de distrugere în masă.
Jurnalule, azi m-a sunat dușmanul meu Joe Biden:
– Alo, Casa Albă? Cu domnul președinte, vă rog.
– Eu sînt.
– Domnule președinte, vreau să vă felicit încă o dată. Dacă a fost vreodată un președinte american care să merite premiul Nobel pentru pace, atunci dumneavoastră erați cel mai potrivit să… Serios, de la Benjamin Franklin încoace nimeni nu l-a meritat mai mult.
– Joe, exagerezi… și am impresia că Franklin n-a fost niciodată președinte.
– Nu exagerez deloc, domnule președinte, l-am cunoscut personal pe Ben Franklin. Cred că i-am fost și babysitter odată… Ce spuneam?
– Mulțumesc, Joe, mă bucur că, deși nu ne-am înțeles întotdeauna, ești capabil să-mi recunoști meritele!
– Fii serios, plăcerea e de partea mea, Obama!
Jurnalule, am găsit soluția perfectă! Dacă tot am redenumit Departamentul Apărării în Departamentul de Război, atunci n-am decît să redenumesc și premiul Nobel pentru Pace în premiul Nobel pentru Război și gata, sigur voi fi învingător!
Anul viitor, pe vremea asta
Jurnalule, comitetul de la Oslo, astăzi cel mai sigur oraș american din lume, a anunțat premiul Nobel pentru Război! Da, jurnalule, e oficial! Ei, ghicește ce s-a întîmplat! Hai, îndrăznește! Cine crezi tu că a luat premiul?… Exact, mi l-a suflat Vladimir Putin. Da’ măcar anul ăsta a cîștigat echipa mea…
1.037 de vizualizări
Cum de a ajuns escrocul asta portocaliu la Putere in SUA e greu de explicat sau inteles…
E totusi un semn unde se afla poporul american de CHIAR au votat asa zero barat…
Si ce e de speriat: mai sunt de „suportat” 3 ani de asa ceva…