Gata, am murit destul de grija fetei lui Ponta. Putem reveni la normal, unde ne urîm copiii

România întreagă a răsuflat ușurată la vestea că Irina Ponta s-a întors vie și nevătămată din iadul emirat unde o trimisese dragostea de carte, dragoste împlinită la New York University din Abu Dhabi. Nu începeți cu comentariile, nu e vina domnișoarei Ponta că n-a fost nimeni din familie într-o funcție care să-i permită să-i asigure copilei o Educație românească pe măsură. Tati a fost ocupat să fie prim-ministru, mami – europarlamentar, bunicul Ilie Sârbu – ministru al Agriculturii. Bine, tati a fost și șef al unui partid care a dat o gîrlă de miniștri ai Educației. Vreo patru doar în mandatul lui.

S-a întors acasă fata lu’ tata. Îi dorim sporuri și succesuri, să nu rămînă în istorie doar în fraza sintetizată „n-a putut să ia avionul de la arabi pentru că a dat-o jos din autocar ministrul de la București, așa că a luat un alt avion“. Și acum, dacă ați răsuflat ușurați din dragoste pentru copiii altora, preferabil niște răsfățați ai sistemului, să revenim la ce ne face mîndri că sîntem români. La modul în care ne urîm sistematic copiii. Sună urît. Stați să vedeți cifrele, sînt hidoase de-a dreptul.

Dacă natalitatea ar fi ca testul SIDA, ar fi super. Pentru că e negativă

România este clasată pe locul 177 din 196 de țări după numărul de nașteri la 1.000 de locuitori. Slavă lui Deceneu că românii au emigrat masiv și am rămas mai puțini, că altfel probabil trebuia să punem osu’ la muncă și să ne săpăm noi locuri în clasament. Și știm cu toții cît ne place munca. Aproape cît  ne place să facem copii.

Și poate că e mai bine așa, decît să-i condamnăm din start la o viață de cîine

Un studiu Salvați Copiii din octombrie 2025 spune de la obraz: o treime din copiii români trăiesc în sărăcie. Da’ măcar România e pe locul trei în UE în ceea ce privește rata de sărăcie în rîndul copiilor. De unde vedem că săracii și ratele sînt o chestie care începe în copilărie.

Din fericire, nu toți au parte de viața asta de cîine. Pentru că mor

Sîntem fruntași în Europa la mortalitate infantilă. Dublă față de media UE: 6,6 la mie, în timp ce fraierii ăia abia reușesc 3,3. Proștii dreq care s-au potolit din făcut catedrale în Evul Mediu și au preferat să doteze spitale. Dar nu-i nimic, asta înseamnă doar că e loc de mai bine. În sensul că mortalitatea era pe trend ascendent la ultimele calcule – alea din 2024 –, dar, cu un sistem sanitar jefuit și paradit, plus o populație din ce în ce mai săracă și mai proastă, sigur spargem norma data viitoare.

Și dacă tot vorbeam despre viață de cîine, dați-mi voie să deviez puțin și să vă aduc aminte

despre cum nesimțirea statului în materie de cîini vagabonzi ne umplea de revoltă în 2013 la știrea că un băiețel a fost sfîrtecat de o haită într-un parc din mijlocul Capitalei. „Da, dar era primul caz și s-au luat măsuri…“ Nu, nu era primul. Înaintea lui a fost o fetiță, cinci ani mai devreme, la marginea Constanței. Dar știrea n-a făcut atîta vîlvă. Și, pe unde a apărut, era urmată imediat de comentariile dezgustătoare despre presupusa etnie, pentru că fix asta era relevant. Moartea îngrozitoare a unui copil devine vag acceptabilă dacă e țigan, bozgor, valah împuțit sau alt termen prin care un bou sinistru își arată rasa superioară. Și, ca idee, aceste două grozăvii n-au fost ultimele. Cea mai recentă e de anul trecut. Din Mărășești. Probabil că fetița care s-a înecat în 2012 în mizerie umană pentru că niște căcați de bugetari n-au avut bunul-simț să facă o podea ca lumea pentru buda școlară din fundul curții consideră că, prin comparație, ea a scăpat ușor. Vă revoltă fraza? Preferam să vă revolte realitatea, da’ e și ăsta un început. Și apropo, am stat un pic să caut știrea despre fetiță. Pentru că am dat peste știri mai recente. Să-mi fie iertat, dar în asemenea condiții îți vine să urli „Mă cac în ea de țară!“.

Dacă și corupția din buda școlii ucide, cine e tîmpit să-și mai lase copiii la școală?

Nu zic că viitorul sună prost, zic doar că sîntem campioni europeni la abandon școlar. În 2024, rata românească a părăsirii timpurii a școlii a fost de 16,8%, în timp ce media UE abia ajungea la 9,3%. Ieșiți să sărbătoriți în stradă, alături de cei peste 440.000 de copii  între 7 și 17 ani care nu frecventau nici o formă de învățămînt acum doi ani. Și poate că e mai bine așa. România e deja penultima la testele PISA, eram ăi mai proști din curtea școlii UE dacă-i lăsam și pe îngerașii lui Abandon Exterminatorul Școlar să le dea. Bine, oricum sîntem proști, cu mai bine de 40% din elevi analfabeți funcțional și 36% din ei analfabeți numeric.

Nici nu-i de mirare că-ți vine să fugi

Da’ nu prea repede, că n-ai cum. Pentru că România gîfîie cînd urcă scările pe locul 2 în Europa la obezitate infantilă. În 2020, 3 din 10 copii  de 7-9 ani erau supraponderali sau obezi. Și cîți au deja diabet? – vă întrebați. De două ori mai mulți ca acum zece ani. Și cifra va crește într-o țară care se îndoapă prost și prostește cu fast-food, patiserie și sucuri carbogazoase.

Și ce, doar n-o să moară de diabet

Poate au noroc și mor de boli asociate fumatului sau alcoolului. România sare de media europeană la consumul de alcool și tutun în rîndul adolescenților. 40% din adolescenți consumă alcool în exces cel puțin o dată pe lună. Restul probabil că nu știu ce înseamnă „în exces“. Dar măcar stăm prost la consumul de droguri. Da, pentru că elevii beau și fumează prea mult. Iar restul banilor îi sparg la păcănele, unde pun pariu că iar sărim de media europeană.

Dar nu-i nimic, bine că sîntem sub la rata de vaccinare

Sub orice critică: vaccinul împotriva difteriei, tetanosului și pertussis acelular (3 doze) – 55,0%, ăla împotriva poliomielitei (3 doze) – 55,0%, ciparea împotriva infecțiilor bacteriene invazive (3 doze) – 55,0%, pneumococic (3 doze) – 54,0%, vaccinul ROR (prima doză) – 47,4%.

Copiii sînt viitorul nostru. Mai ales dacă-i facem mame la vreme

Aproape jumătate din mamele minore sub 15 ani din Uniunea Europeană sînt ale României. Aproape una din zece nașteri este realizarea unei fete între 15 și 19 ani. După ultimele date, vreo 23 de jucătoare U15 au deja două trofee la juniori mici. Una chiar trei. Da, o puștoaică de nici 15 ani a făcut trei copii. Mamă eroină. Deci n-are sens să vă faceți griji, viitorul e asigurat. Și vă mai întrebați de ce au insistat patrioții să se facă Educație sexuală abia în clasa a VIII-a și numai cu acordul scris al părintelui.

Nu vrem copii și, dacă îi facem, găsim metode să le scurtăm viețile prin sărăcie și prostie

Noi i-am făcut, noi îi omorîm. Mîndri că sîntem români și nu ne pierdem valorile naționale. Dar să privim partea bună: măcar nu îi pasă nimănui. Pentru că acești copii n-au părinți politicieni care să-i trimită în locații de fițe.