Când contele Lev Nikolaevici Tolstoi a văzut prima dată un tren a fost fascinat și îngrozit. Contele a înțeles ceva ce contemporanilor săi le scăpa, fascinați cum erau de viteza cu care „se progresează“. Și anume: de această viteză a progresului, răul va profita mai mult decât binele. Răul se va răspândi în lume cu o viteză amețitoare. A fost un diagnostic tragic și exact. Mulți ani mai târziu, scepticul de la mansardă, Emil Cioran, a sublimat ideea: tandrețea, delicatețea nu provoacă epidemii. În schimb, violența, agresivitatea, brutalitatea, meschinăria erup în om cu ferocitate (lemnul mereu strâmb al omenirii) și trec imediat de la unul la altul.
Aceasta era însăși rinocerizarea profețită de Ionesco, de care Cioran însuși nu reușise să scape în tinerețe. Știam toate acestea deja când am văzut prima dată minunile aduse de Internet. Fără să fiu nici Tolstoi, nici scepticul Cioran, m-am îngrozit și eu. Am intuit imbecilizarea globală încă de acum un sfert de secol. Lipsa limitelor, a măsurii, a reperelor. Am văzut cum toate acestea vor spulbera școlile, ierarhiile juste, cum vor distruge cultura populară, artele, muzica, filmul, literatura, jurnalismul. Nu am văzut venind și roboții care ne vor înlocui cât de curând. Adică i-am văzut, dar nu le-am anticipat viteza. Speram că se va întâmpla după ce voi fi trecut dincolo. S-a întâmplat mai devreme. Iată-ne aici. Pierderea reperelor, a echilibrului, a bunului-simț, a moderației, a dialogului, busola aceasta fără nord a fost înlocuită de un etalon unic, produs al tehno-feudalismului: câtă gloată cască gura.
Valoarea e validată astăzi, exclusiv, prin strigătură și gloată. De aceea a și fost posibil fenomenul Trump, un entertainer de circ sinistru și global, o perdea de fum. De aici, întotdeauna, totul. Nu te mai tratezi de cancer la doctor, te tratezi cu rostopască recomandată de o prezentatoare meteo, de o actriță de varieteu, de un gurist tăntălău sau de un desfăcător de cutii pe Internet. Pentru că multă lume proastă mai e pe lume, miliarde de prostani, și cască gura, și algoritmii împing la nesfârșit în față doar ce e popular. Iar ce e popular în secolul XXI, cu nesemnificative excepții, e stupid.
Și, firește, la sfârșit, neînțelegând nimic nici din democrație, nici din ce rol joacă fiecare, ce ar trebui să facă (și face rar și prost) presa, mai vine și Ginel de la Băicoi să te întrebe: e ușor să stai pe bară și să nu faci nimic, nu?! Bine, atunci, Mirele, stai tălică și scaldă-te în scăldătoarea proștilor cu strigături, cu ochii închiși, mintea încuiată și gura mare și degeaba… Poftă mare la cafeluță!
2.919 vizualizări
Și întrebarea inevitabilă, ce-i de făcut?
Tâlharii se adună în cete (partide)puternice,oamenii,,buni „par neputincioși,vorbesc parcă singuri,de fapt aici este problema, în țara asta se unesc și sunt activi doar hoții, după 90 am văzut așa zis intelectuali, mulți,aliniându-se celor care nu vroiau decât puterea de a jefui fără limite!
Ce-i de făcut?,cum este posibil,ca într-o țară cu sute de universități,cei inculți, agramați,penibili în comportament și exprimare, să aibă puterea de a face orice fărădelege?!
Tuturor celor ce se cred intelectuali,le spun, întoarceți spatele celor care în loc să-și facă treaba pentru care au fost aleși, pentru care sunt plătiți,se ocupă doar cu jaful și tâlhăria cu legea în mână!
Luați atitudine, nu mai fiți părtași cu cei ce distrug totul în jur doar pentru a le fi lor bine!